O categorie de medicamente prescrise în mod obișnuit pentru hipertensiunea arterială ar putea avea un rol neașteptat în tratamentul colitei ulcerative, alături de vedolizumab, medicamentul utilizat pentru această boală inflamatorie intestinală.
Două clase de medicamente pentru hipertensiune, inhibitorii ECA și blocanții receptorilor de angiotensină (ARB), ar putea crește eficiența vedolizumabului, un tratament folosit în colita ulcerativă.
Pacienții care luau aceste medicamente în paralel cu vedolizumab au prezentat un risc mai mic de spitalizare și intervenții chirurgicale.
Cercetătorii au identificat o legătură între răspunsul slab la tratamentul pentru colită ulcerativă și inflamația care afectează vasele de sânge din colon.
Rezultatele sunt promițătoare, dar sunt necesare studii clinice suplimentare. Medicamentele pentru tensiune nu trebuie administrate în acest scop fără recomandarea medicului.
Colita ulcerativă este o afecțiune cronică în care sistemul digestiv este afectat de inflamație și leziuni la nivelul colonului. Face parte din categoria bolilor inflamatorii intestinale și poate debuta încă din adolescență sau la începutul vieții adulte.
Pentru cei care se confruntă cu această boală, simptomele pot fi extrem de greu de suportat: diaree frecventă și dificil de controlat, scaune cu sânge și nevoia urgentă de a merge la toaletă. În formele severe, boala poate ajunge să afecteze școala, locul de muncă și viața socială.
Deși în ultimii ani au apărut tratamente avansate, inclusiv medicamente biologice costisitoare, obținerea unei remisiuni de durată rămâne o provocare pentru mulți pacienți.
„Este vorba despre adolescenți sau tineri adulți care suferă de diaree incontrolabilă, scaune cu sânge și incapacitatea de a-și desfășura activitatea la școală, la locul de muncă sau de a ieși și a avea interacțiuni sociale normale”, a explicat dr. Parambir Dulai, autorul principal al studiului și profesor asociat de medicină la Facultatea de Medicină Feinberg a Universității Northwestern.
Acesta a atras atenția și asupra impactului psihologic și fizic al bolii, care poate fi comparabil, ca povară asupra pacientului, cu cel al cancerului.
Tocmai de aceea, identificarea unor modalități prin care tratamentele existente ar putea funcționa mai bine reprezintă o direcție importantă de cercetare.
Studiul realizat de cercetătorii de la Northwestern Medicine și Universitatea din Kiel, Germania, a pornit de la o întrebare: de ce unii pacienți răspund bine la vedolizumab, în timp ce alții continuă să aibă simptome?
Pentru a găsi un răspuns, echipa a analizat datele a peste 1.300 de pacienți incluși în două studii clinice în care fusese administrat acest medicament.
Cercetătorii au urmărit evoluția simptomelor, în special frecvența scaunelor și sângerările rectale, pentru a identifica diferitele tipare de răspuns la tratament.
Ulterior, au analizat biopsii de țesut intestinal și probe de sânge, urmărind activitatea genelor și a proteinelor implicate în boală.
Au apărut astfel două observații importante.
Prima a fost că pacienții care răspundeau mai slab la vedolizumab prezentau un anumit tip de inflamație care afecta vasele de sânge din colon.
A doua a fost că acest proces inflamator era asociat cu o cale biologică asupra căreia acționează deja două clase de medicamente utilizate pentru hipertensiune: inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) și blocanții receptorilor de angiotensină (ARB).
Cu alte cuvinte, cercetătorii au identificat o posibilă legătură între mecanismele implicate în controlul tensiunii arteriale și cele care influențează răspunsul la tratamentul colitei ulcerative.
După identificarea acestui mecanism biologic, echipa a vrut să afle dacă medicamentele pentru hipertensiune ar putea avea într-adevăr un efect asupra evoluției colitei ulcerative.
Pentru aceasta, cercetătorii au analizat datele medicale a aproape 9.000 de pacienți care aveau atât colită ulcerativă, cât și hipertensiune arterială.
Rezultatele au fost încurajatoare: dintre pacienții tratați cu vedolizumab, cei care luau și inhibitori ECA sau blocanți ai receptorilor de angiotensină aveau o probabilitate mai mică de a ajunge la spital sau de a avea nevoie de o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea colonului.
Interesant este că această asociere nu a fost observată în cazul tuturor medicamentelor pentru tensiune arterială. Alte clase de antihipertensive analizate nu au prezentat același efect.
În plus, beneficiul observat nu s-a repetat atunci când inhibitorii ECA sau blocanții receptorilor de angiotensină erau administrați împreună cu alte tratamente pentru colita ulcerativă, în locul vedolizumabului.
Acest detaliu este important: rezultatele sugerează că asocierea ar putea avea legătură cu un mecanism specific al vedolizumabului, nu cu o îmbunătățire generală a bolii prin administrarea medicamentelor pentru hipertensiune.
Deși rezultatele deschid o posibilă direcție nouă de tratament, cercetătorii atrag atenția că nu este momentul ca pacienții cu colită ulcerativă să înceapă să ia medicamente pentru tensiune arterială.
Unul dintre motive este că studiul a identificat o asociere la persoane care aveau deja hipertensiune. Nu se știe încă dacă aceeași strategie ar putea fi utilizată în siguranță și la pacienții care au tensiunea arterială normală.
„Nu știm încă dacă se pot utiliza medicamente antihipertensive la pacienții normotensivi. Persoanelor cu tensiune arterială normală nu le poți administra un medicament care să le scadă tensiunea”, a explicat dr. Parambir Dulai.
Scăderea nejustificată a tensiunii arteriale poate avea efecte nedorite, astfel că administrarea acestor medicamente în afara indicațiilor medicale nu este recomandată.
Cercetătorul consideră însă că descoperirea ar putea ajuta la dezvoltarea unor tratamente noi, care să acționeze asupra aceleiași căi biologice, dar fără efectele secundare asociate medicamentelor antihipertensive.
Astfel, în loc să fie utilizate direct medicamentele existente, ar putea fi dezvoltate terapii care să țintească mai precis mecanismul inflamator identificat.
O altă direcție importantă a cercetării vizează identificarea pacienților care au șanse mai mari sau mai mici să răspundă la vedolizumab.
Echipa lucrează la dezvoltarea unui test de diagnostic bazat pe markerii biologici identificați în cazul persoanelor care nu au răspuns bine la tratament.
Un asemenea test ar putea ajuta medicii să stabilească mai devreme dacă un pacient este potrivit pentru vedolizumab sau dacă ar trebui să primească un alt tratament.
Miza este importantă, deoarece unii pacienți pot petrece luni întregi cu simptome persistente până când găsesc un medicament care să funcționeze.
„Mulți pacienți care încep tratamentul cu aceste medicamente suferă de simptome persistente timp de luni de zile înainte de a obține o ușurare prin găsirea unui medicament care să funcționeze pentru ei”, a explicat Dulai.
Prin urmare, identificarea timpurie a persoanelor care ar putea răspunde la un anumit tratament ar putea scurta perioada de suferință și ar putea evita încercările repetate cu terapii ineficiente.
Studiul a fost publicat în revista Nature Medicine, în 2026, sub titlul „A taxonomy of ulcerative colitis defined by individual patient-reported response trajectories”. DOI: 10.1038/s41591-026-04741-8.
De ce apare durerea în piept, cel mai important semn al unui infarct miocardic?
O poveste despre rușine, durere și un diagnostic despre care nu vorbește nimeni destul.
Un nou algoritm a fost dezvoltat pentru identificarea riscului cardiac şi al fracturilor.
De ce ai senzația că ți se ridică părul pe cap. Ce ascunde, de fapt, acest sentiment.
Are sângele pe care medicina nu l-a mai văzut niciodată! Niciun alt om nu o mai are! Ce au găsit cercetătorii în ADN-ul ei i-a lăsat fără cuvinte...
Câteva picături de salivă pot dezvălui acum ceea ce înainte necesita un bisturiu, o seringă sau o scanare.
