Virus preistoric, vinovat de adicție?

Genomul uman este „împânzit" cu rămășițe ale infecțiilor retrovirale preistorice care au invadat linia germinativă a strămoșilor noștri primitivi. Dar unii dintre aceștia - nimiți HERV-K HML-2 (pe scurt HERV sau HK2) - ar putea încă să prolifereze la oamenii moderni. Dar nu toți oamenii au aceleași virusuri HK2 în genomul lor. Un tip specific de HK2, care este liegat de o genă implicată în activitatea dopaminergică din creier (respectiv RASGRF2), este mai frecvent întâlnit la dependenții de droguri și, prin urmare, este asociat semnificativ cu dependența.

Ce arată studiul

Echipa de cercetători de la Universitatea Oxford și Universitatea din Atena a arătat că HK2 poate manipula genele din apropiere. Studiul lor oferă dovezi puternice că integrarea mai puțin frecventă a HK2 poate fi responsabilă pentru povara patogenă neapreciată a comportamentelor de dependență.

Oamenii de știință au analizat eșantioanele de la pacienți infectați cu virusul hepatitei C (HCV) din Marea Britanie și pacienții infectați cu HIV din Grecia, care au fost infectați prin injectare (dependenți de droguri injectabile), pentru a determina frecvența HK2. Integrarea particulară a HK2 în gena RASGRF2 are o prevalență la 5-10% din populație.

Acest studiu arată că persoanele cu comportament de dependență bine definit, și anume persoane care își injectează droguri, au o probabilitate de 2-3 ori mai mare de integrare a HK2 în RASGRF2. Este deci un indiciu puternic că HK2 predispune aceste persoane unui comportament de dependență.

Ce arată studiul

Profesorul Katzourakis, de la Universitatea din Oxford, unul dintre coordonatorii principali ai studiului, a spus: „Cunoaștem rolurile biologice clare pentru un număr mic de retrovirusuri endogene umane. Cu toate acestea, nu au existat niciodată până acum dovezi puternice în sprijinul unui rol în biologia umană al unui retrovirus endogen care nu este fixat, cu alte cuvinte nu este împărtășit de toți indivizii din populație. Studiul nostru arată, pentru prima dată, că variante rare de HK2 pot afecta o trăsătură umană complexă. Replicarea acestei constatări în cohortele distincte din Atena și Glasgow este deosebit de importantă".

Dr. Magiorkinis, de la Universitatea din Atena, care a condus studiul, a adăugat: „Cei mai mulți oameni cred că aceste virusuri preistorice sunt inofensive. Din când în când, oamenii au manifestat o supraexprimare a HK2 în cancer, dar a fost dificil să distingem cauza de efect. În 2012, după o controversă de 20 de ani în ceea ce privește rolurile lor patogene la om, am încercat să testăm ipoteza cu probabilitate mare că HERV-urile pot fi responsabile de boli umane. Propunerea noastră a fost susținută de Consiliul Medical pentru Cercetare, iar acum avem dovada că HERV-urile pot fi patogene. Pentru prima dată, suntem capabili să facem o distincție între cauză și efect în patogenitatea HERV".

Comportamentul nu determină prezența virusului, ci invers

Integrarea virusului precede apariția oamenilor moderni, el fiind întâlnit în genomul omului preistoric de Neanderthal și a celui de Denisova și, prin urmare, comportamentul persoanelor care-și injectează drogurile nu determină prezența virusului. Mai degrabă, este probabilă inversa: că virusul este asociat cu un comportament de dependență. Nu toate personele dependente de droguri injectabile sunt purtătoare ale acestui virus, astfel încât pot exista mai mulți alți factori genetici și comportamentali implicați, dar acesta este un factor important de predicție în dependență. În plus, munca experimentală a cercetătorilor susține un rol cauzal în exprimarea RASGRF2 și, prin urmare, în dependență.

Cum acționează acest tip de virusuri

HERV-urile transmit semnale pentru a manipula mecanismele de replicare ale gazdei și fac acest lucru pentru propriile scopuri egoiste – acelea de a-și crește replicarea în detrimentul gazdei. Cu toate acestea, dacă se integrează în apropierea unei gene, aceleași semnale vor afecta expresia și funcția genei la care s-au integrat.

De la descoperirea virusurilor HIV și HTLV (Human T-Lymphotropic Virus), acesta este cel de-al treilea caz în care un retrovirus uman a fost puternic legat de un efect nociv la om. În acest caz, efectul nociv pe care cercetătorii l-au identificat este o condiție comportamentală complexă. Se poate spune că acest virus este „condiționat patogen", așa cum mulți oameni îl pot purta fără a suferi consecințe negative.

HIV se răspândește între indivizi; diferențele în prevalența HK2 sunt în mare parte ereditare, deși este posibil ca unele virusuri HK2 să poată fi încă infecțioase în populațiile umane, se arată în MATERIALUL furnizat de Universitatea Oxford.

Studiul integral poate fi consultat AICI.