Sindromul Peter Pan, lipsa responsabilităților. Cum contribuie societatea la această tulburare

Sindromul Peter Pan este caracterizat prin incapacitatea unor persoane de a fi responsabile. Dr. Dan Kiley a inventat termenul în cartea sa din 1983, The Peter Pan Syndrome: Men Who Have Never Grown Up. Persoanele cu caracteristici ale sindromului Peter Pan pot refuza să adopte responsabilitățile adulților, au dificultăți în menținerea unor relații sănătoase și au o nostalgie dragă pentru tinerețea lor, arată Medical News Today. 

În timp ce majoritatea oamenilor pot tânji după simplitatea copilăriei din când în când, persoanele cu sindromul Peter Pan pot avea dificultăți în a trăi o viață tipică de adult.

Sindrom Peter Pan - fenomen informal

Sindromul Peter Pan nu este un diagnostic formal și nu are recunoaștere de către Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) sau manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale. Mai degrabă, este un termen informal pe care îl folosesc unii psihologi.

Sindromul Peter Pan descrie persoanele care au dificultăți în "creștere". Este posibil să le fie greu să gestioneze responsabilitățile tipice ale adulților, cum ar fi menținerea unui loc de muncă și menținerea unor relații sănătoase.

Potrivit lui Kiley, persoanele cu sindromul Peter Pan se comportă iresponsabil și pot prezenta trăsături de personalitate narcisiste. Acest lucru, înseamnă că persoanele care suferă de sindromul Peter Pan nu pot menține relații profesionale și romantice funcționale.

El afirmă că, deoarece persoanele cu Sindromul Peter Pan refuză să accepte responsabilitatea, au tendința de a da vina pe alții pentru problemele lor. De asemenea, au dificultăți în a-și exprima emoțiile, ceea ce contribuie la problema lor cu menținerea relațiilor, mai notează Medical News Today. 

Sindromul Peter Pan - trăsături și caracteristici

Deoarece Sindromul Peter Pan nu este un diagnostic formal, nu există criterii distincte care să definească afecțiunea. Cu toate acestea, unele semne frecvent menționate includ:

- dificultăți în ceea ce privește cu responsabilitățile și angajamentul

- probleme legate de interesele profesionale și de carieră

- sunt egocentrici

- au o teamă de singurătate

- dificultate în controlul comportamentului impulsiv

- dependența de ceilalți

- nu le plac criticile

O caracteristică cheie a sindromului Peter Pan este dificultatea menținerii relațiilor personale și romantice. Unii oameni își schimbă frecvent partenerii, adesea căutându-i pe cei mai puțin maturi și terminând relațiile odată ce este necesar un nivel mai ridicat de angajament.

Sindromul Peter Pan - cauze

Există puține cercetări privind sindromul Peter Pan, astfel încât psihologii nu știu exact ce cauzează comportamentele sindromului. Unii experți consideră că a avea părinți supraprotectori poate face o persoană să se dezvolte mai puțin din punct de vedere emoțional și intelectual.

Rațiunea din spatele acestui lucru explică faptul că, atunci când copiii sunt adăpostiți și supraprotejați, ei nu își dezvoltă abilitățile de care au nevoie pentru a face față provocărilor vieții reale. Când ajung la maturitate, se pot aștepta la același mediu sigur și privilegiat al copilăriei.

Potrivit lui Kiley, simptomele pot începe să apară în jurul vârstei de 11-12 ani și, pe măsură ce copilul trece spre adolescență, ele devin mai frecvente.

Sindromul Peter Pan - dificultăți de adaptare

Multe caracteristici ale sindromului Peter Pan - cum ar fi lipsa de interes pentru locul de muncă, refuzul de a menține responsabilitățile adulților, precum și probleme de comunicare în relații - poate suna remarcabil de familiar pentru unii adulți tineri. Mulți au mai experimentat aceste lucruri și, mai mult ca niciodată, tinerilor le-ar putea fi dificil să se adapteze resposabilităților unui adult. 

A deveni adult nu este ceva ce se întâmplă peste noapte. Este un proces treptat care se întâmplă de-a lungul lunilor. Din punct de vedere istoric, markerii cheie ai maturității au inclus factori precum căsătoria, proprietatea asupra locuinței și calitatea de părinte. Când oamenii au atins aceste "repere", ei au fost automat forțați să-și asume un nou nivel de responsabilitate, iar markerii au impus stabilitatea care i-a definit ca adulți.

Cu toate acestea, generația actuală de tineri adulți se confruntă cu un peisaj socioeconomic foarte diferit, ceea ce înseamnă că mulți oameni împing aceste repere din ce în ce mai departe. Pe măsură ce vârsta medie pentru căsătorie și calitatea de părinte pentru prima dată a crescut, iar proprietatea asupra locuinței devine din ce în ce mai de neatins, mulți tineri se pot simți ca și cum nu ar fi "crescut" cu adevărat.