Studiul prospectiv a înrolat 1.003 de femei mai în vârstă, care nu aveau la început probleme în realizarea activităților de zi cu zi (ADL). În studiul de bază, toți participanții au fost întrebați dacă au participat sau nu la oricare dintre cele 16 tipuri de exerciții fizice printr-un interviu față-în-față. Lipsa ADL în decursul celor opt ani de urmărire a fost definită ca dependență în cel puțin o sarcină din activitățile curente zilnice ADL (mersul pe jos, mâncarea, spălatul, îmbrăcarea sau toaletarea).
Reduce riscul de invaliditate cu 73%
De-a lungul perioadei de urățrire, în 130 de participanți (13 la sută) au fost observate dizabilități ADL. După ajustarea datelor, participarea la dans, comparativ cu neparticiparea la această activitate, a fost asociată cu o un risc redus cu 73% de a dezvolta ADL. Nu au existat asociații semnificative între alte tipuri de exerciții și invaliditate ADL.
„Deși nu este clar de ce dansul, de unul singur, a redus riscul de invaliditate a ADL, totuși dansul necesită nu numai echilibru, forță și anduranță, ci și abilități cognitive: adaptabilitatea și concentrarea pentru a se deplasa în funcție de muzică și de partener, și memorie pentru coregrafie", a spus autorul principal dr. Yosuke Osuka, de la Institutul Metropolitan de Gerontologie din Tokyo.
„Credem că aceste elemente pot contribui la superioritatea dansului în menținerea unei capacități ADL mai mari", a spus acesta, potrivit unui material dat publicității de Wiley.
Studiul poate fi găsit AICI.
Poate cea mai bună dovadă este acest cuplu de dansatori „veterani” germani:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
