Copilul și adolescentul găsesc în spatele ecranului pe cineva care să îi asculte, fără să îi critice. Însă expunerea excesivă și timpurie la tot ce înseamnă tehnologie a creat o prăpastie uriașă între...
Ultimele două decenii au însemnat pentru copiii fiecărei perioade un mic pas în ceea ce putem numi prăpastia comunicațională dintre aceștia și părinți. Pe fondul accesului la tehnologie, mult mai facil în ultima perioadă, în care puțini sunt cei care nu dețin un fel de ecran, mai mare sau mai mic, copii sunt expuși un timp îndelungat, dar mai ales de la o vârstă fragedă.
Tehnologia poate să fie bună sau mai puțin bună, depinde cât timp petreci în fața ei, dar și ce alegi să faci cu ea. Rețelele de socializare au devenit ”cel mai bun prieten” pentru copiii mai mari și pentru adolescenți, care găsesc acolo pe cineva care să îi asculte fără să le critice. Pentru unii părinți, tehnologia pe care o lasă pe mâna copiilor este considerat modul în care aceștia se pot dezvolta pentru vremurile actuale, în care dacă nu știi a umbla cu telefonul sau cu tableta e ca și cum nu exiști.
”Cu toții ne dorim să avem copii genii. Doar că geniile au fost foarte rare înainte și acum sunt mai rare decât expresia foarte rare.
Fiindcă natura creează o selecție genetică, irepetabilă. Iar dacă voi aveți senzația că voi ați fost dificili, uitați-vă la copiii voștri și înțelegeți cum funcționează ei.
Iar ei funcționează în felul următor: în prezența noțiunii de model. Modelul pentru ei este reprezentat doar de voi.
Acum să facem o analogie și prin prisma noțiunii de metaforă, că poate o să vă fie mai ușor să înțelegeți asta, cu drag și cu respect. Nu, nu sunt nici supărat, nici furios pe voi, sunt dezamăgit.
Sunt dezamăgit de prestația voastră. Da, n-o să mai mă sunați, n-o să mai mă căutați nicio problemă.
Dar sunt singurul psiholog din România care vă spune așa: Eu, Radu Leca, sunt dezamăgit de voi”, a declarat psihologul Radu Leca în cadrul emisiunii Ultrapsihologie de la DC News.
În acest sens, psihologul a ținut să precizeze care sunt cele trei motive pentru care este dezamăgit de părinții care îți uită, la propriu, copiii în fața ecranelor ce le-au devenit părinți-surogat.
”Să vă dau cele trei elemente înainte să vă dau niște soluții, să vă dau trei elemente pentru care eu sunt dezamăgit de voi.
Timpul pe care pe care îl acordați copilului turat.
Modul în care vă conectați copilul. Ce-i spuneți când îi spuneți, cum îi spuneți. În cele mai multe cazuri nu-i spuneți și atunci când îi spuneți, îl umiliți, crezând că o să-l scuturați.
Iar numărul trei, foarte important. Copiii voștri s-au îndepărtat de Dumnezeu. E important că s-au îndepărtat, fiindcă voi creați generații întregi care nu cred în Dumnezeu.
Văd în fiecare duminică, când mă duc dimineața la biserica ortodoxă din capul străzii mele, cu mândrie, foarte puțini copii în biserică.
Câțiva, și ăia sunt aduși cu forța de niște bunici care sunt tratați prost acasă și îmi dau seama furia pe care voi o aveți pe societate se îndreaptă către copii.
Degeaba venim și vă spunem că acești copii reprezintă viitorul unei țări, fiindcă voi îndepărtați copilul de viață, de familie și de Dumnezeu, prin neimplicare.
Le arătați cea mai proastă variantă a voastră. Top: băutură, țigări, droguri, jocuri de noroc, adulter, infidelitate, comportament sexual deviat, toate acestea prezente în universul copilului vostru”, a mai spus psihologul.
La rândul său, psihoterapeutul cognitiv comportamental Ramona Dumitru Popescu se întreabă dacă acest comportament nu reprezintă, în fapt, ”o fugă a lor, o fugă de responsabilități, o fugă de viață, multe frici care stau la bază”.
Mai mult decât atât, psihoterapeutul susține că acesta este și un mod în expunerea prelungită la tot ce înseamnă ecran îi îndepărtează pe copii de relația cu familia, precum și de relația socio-umană.
”Văd adolescenți care nu mai au nici cea mai mică legătură cu părinții, îi consideră demodați, îi consideră învechiți, îi consideră comuniști, îi consideră cum vrei tu. Deci toate negative.
Pentru că părintele nu este capabil doar să asculte copilul, adolescentul asta are nevoie să fie ascultat și atât. Nu trebuie să vii nici cu sfaturi, nu trebuie să vii nici cu păreri, nu trebuie să vii cu nimic prin care să-i dai peste cap ideile.
El are o viziune și să știi că stau de vorbă cu foarte mulți adolescenți și chiar sunt mișto, toți, și văd lumea altfel altfel decât o vedeam noi când aveam 14-15 ani.
Da, sunt mai informați, sunt mai informați. Adică sunt mai deștepți, pe bune. Sunt mai deștepți decât noi, dar sunt și mai singuri. Păi de ce sunt singuri?
Pentru că părinții nu sunt pregătiți pentru generația asta de copii atât de deștepți și fantastici, nu îi ascultă. Copilul dacă spune ceva, părintele imediat vine ori cu o critică, ori cu o pedeapsă, ori cu un sfat, ori cu ceva.
Nu, Adolescentul nu are nevoie de asta. Adolescentul vrea să se descarce și vrea să vadă niște reacții, pentru că ei sunt la granița asta.
Nu mai sunt nici copil, nu sunt nici adult. Aș vrea să testez, să văd ce se întâmplă, ce reacție am, știi? Și atunci când părintele are o reacție negativă față de majoritatea lucrurilor pe care le spune copilul, bineînțeles că copilul va începe să mintă și va începe să ascundă lucruri. Adică, dacă vin și spun adevărul și tu reacționezi urât, păi, atunci prefer să tac, să stau în banca mea sau să mint.
Mai bine mă duc în online, pe tot felul de rețele de socializare și discut acolo anumite lucruri, dacă tu nu ești măcar capabil să mă asculți, să mă auzi”, a spus psihoterapeutul Ramona Dumitru Popescu.
Mai mult decât atât, psihoterapeutul afirmă că se creează o ”prăpastie adâncă” între adolescenți și părinți, iar aceștia din urmă ajung într-o situație de disperare.
”Nu mai știu ce să fac cu el. Nu mai iese din calculator. Notele la școală sunt foarte proaste, nu iese afară. Nu are prieteni? Păi are prieteni? Da, sunt virtuali, pentru că tu nu ești acolo să-l asculți.
De unde pleacă până la urmă comunicarea noastră? Din comunicarea pe care o avem cu părinții. Cu cine comunicăm, prima și prima dată, de când suntem de când ne naștem? Cu cine comunicăm? Doar cu părinte.
Dar părinții au multe așteptări. Probabil că sunt conștienți că da, generația asta este o generație altfel și mult mai inteligentă și atunci vin cu foarte multe așteptări”, a mai spus Ramona Dumitru Popescu.
Totodată, afirmă Radu Leca, pe cât este această generație de inteligentă, pe atât are și copii care nu știu să citească ori care suferă de analfabetism funcțional.
”Efectele mari, rele pe care le are din punct de vedere psiho-emoțional modul acesta de educație pe care voi îl acordați copilului, sunt următoarele:
1. Se va îndepărta de voi. Nu, nu o să mai existați.
2. Se va îndepărta de orice persoană care nu îi dă, nu face, nu gândește ca el în momentul respectiv Vreau, vreau, vreau, vreau, vreau, vreau. E ca un lătrat, nu-i dai, urlă, se dă cu capul de pereți, țipă, tot așa.
3. Se va îndepărta de sine, nu va mai recunoaște lucrurile în jur, nu va putea lega două propoziții, va fi mereu obosit, va fi mereu încercănat, va avea probleme mari de somn, se va îngrășa, iar voi veți trage speranța că Sportul o să-l ajute! La un moment dat, într-o altă viață”, a mai spus Radu Leca, iar psihoterapeutul Ramona Dumitru Popescu a concluzionat faptul că ”acești copii, care petrec multe ore în fața ecranului devin pasivi”.
Mai multe în video:
Pe măsură ce iarna aduce zile mai scurte și lumină redusă, tulburarea afectivă sezonieră devine o provocare pentru sănătatea mentală.
Fobiile sunt frici intense și iraționale care pot influența profund viața cotidiană, dar cu înțelegere și tratament, ele pot fi depășite.
Abuzul narcisic lasă răni adânci și invizibile, dar vindecarea și regăsirea sinelui sunt posibile cu sprijinul potrivit.
De ce te îmbolnăvești. Care este cel mai rău lucru care ți se întâmplă.
Singapore lansează un studiu pe cinci ani pentru a afla dacă depresia poate fi prevenită sau modificată.
