Lidia Fecioru: Cum te ferești de sindromul inimii închise. „Îmi scot animalul din mine cu lesa la plimbare”

„Noi trăim nişte frustrări şi nu mai vezi oameni să se bucure, toţi trăiesc cu frică, să nu se atingă de celălalt şi uşor-uşor ne închidem sufletul. Am dezvoltat nişte fobii, nişte frustrări pentru că nu putem fi noi. Nu ne putem trăi dorinţele, viaţa, şi asta e foarte important. Majoritari acum sunt cei care au acest sindrom – al inimii închise. Să nu fugim de noi şi să recunoaştem că avem această problemă acum.

Poate că şi eu, care sunt foarte puternică şi pot să trec peste foarte multe lucruri, am momente şi aceste stări. Mă trezesc că le am şi îmi vine să stau mai mult în casă şi îmi vine să zic: Nu mai pot! Şi îţi vine să iei un somnifer, să dormi şi să speri că atunci când te trezeşti să fie mai bine.

Lumea păţeşte foarte multe infarcte pentru că forma de stres în care trăim nu e o formă uşoară, ci o formă foarte mare. Stăm cu stres începând de la serviciu, până la copii că nu au posibilităţi şi tot aşa. Indiferent de vârsta pe care o avem”, a epxlicat bioenergoterapeutul Lidia Fecioru, la Antena3.

Ea crede că stresul este pe toate planurile și că în ziua de azi animalele au ajuns să aibă mai multă libertate ca stăpânii lor. 

„Trebuie să avem curajul să înfruntăm boala. Ar trebui să dăm drumul, într-un fel, testării pentru că e foarte importantă. Sunt oameni care nu îşi dau seama.
Trebuie să avem libertatea de mişcare. O să fac o declaraţie pe proprie răspundere că îmi scot animalul din mine cu lesa la plimbare, pentru că am observat că animalele au mai multe drepturi.

Câteodată intru pe pagini de divertisment pentru că am nevoie să râd. Să nu uităm să râdem. Nu vă uitaţi la filme triste, uitaţi-vă la o comedie. Mă uit pentru că nu mai vreau să mă gândesc la altceva, vreua să râd puţin. Citesc bancuri, ascult muzică veselă. Dacă stăm numai să ne plângem nu ajungem nicăieri. Poate doar la psiholog sau la psihatru”, a continuat Lidia Fecioru.