Cunoscutul nutriționist dr Mihaela BIic explică dacă există riscul să cumpărăm pește contaminat cu metale grele și dacă e adevărat că peștele sălbatic e mai bun decât cel de acvacultură, cum se...
„Peștele, prieten sau dușman?!?!
Nu știu de ce avem o bucurie aparte când reușim să desființăm, cu așa-zise argumente, un aliment sau un produs. Și de cele mai multe ori nu este vorba de informații exacte, ci de replica penibilă „am auzit că...” Spuse pe un ton serios, grozăvii de genul “adulții nu trebuie să mănânce lapte” sau “„peștele este contaminat cu mercur”, ajung să fie adevăruri ce nu mai au nevoie de demonstrație” arată dr Mihaela Bilic ipoteza de la care pornește argumentația.
Ea spune că riscul de a cumpăra pește contaminat cu metale grele nu există!
„În cărțile de nutriție lucrurile sunt mult simplificate, astfel încât publicul larg să se relaxeze când vine vorba de mâncare. Citez: „beneficiile aduse de consumul regulat de pește (n.r. minim de 3 ori/săptămână) sunt infinit superioare riscului de contaminare cu metale grele”. Iar aici merită să facem câteva precizări:
- orice lot de pește care ajunge la vânzare trebuie să fie însoțit de acte/analize doveditoare pentru zona de pescuit și conținutul de metale grele;
- risc de contaminare au numai peștii mari, în al căror ficat se pot acumula în mod excepțional urmele de mercur prezente în cantitățile mari de pește cu care aceștia se hrănesc;
- o alimentație sănătoasă presupune alternarea speciilor de pești pe care le consumăm, iar dacă este vorba de pești mici, atunci nici urmă de risc!
Un alt argument des folosit și care nu are suport științific, este afirmația „peștele de acvacultură nu are beneficii nutritive, deci ori mănânc pește sălbatic, ori nu mănânc pește deloc”. Greșit!! În prezent s-au dezvoltat, mai ales în țările nordice, ferme piscicole care practică o creștere a animalelor responsabilă, cu respect pentru mediu. Nu putem desființa acvacultura și nu putem să-i punem laolaltă pe toți crescătorii de pește, există diferențe majore între ei. Și nu, nu se mai folosesc antibiotice în acvacultură, iar mai nou peștii sunt hrăniți inclusiv cu insecte și ulei de alge - pe lângă proteine din pește și ulei de pește, concentrat de soia și de mazăre, uleiuri vegetale.
Nu-i totuna să cumperi pește adus din țările asiatice, sau pește import Alaska, țările nordice, țările mediteraneene sau oceanul Atlantic. Citiți eticheta și veți descoperi că e ușor să faci diferența dintre un producător/importator serios, care menționează zonele de pescuit și tipul de fermă de acvacultură, spre deosebire de cei care sunt laconici, dubioși. (link direct sursa informațiilor)
Și dacă tot vorbim de Alaska, există nenumărate rapoarte ce fac referire la accidentul nuclear de la Fukushima din 2011 și faptul că nu există risc de contaminare cu substanțe radioactive pentru peștele pescuit din acea zonă. Tot în această direcție vreau să știți că în Europa este interzis pescuitul de somon sălbatic, așa că Alaska rămâne singura sursă. (link direct sursa informațiilor)
Nu în ultimul rând, trebuie lămurită prejudecata care există în legătură cu peștele congelat. Multe persoane consideră că produsele congelate (indiferent că este vorba de pește, fructe de mare, legume sau fructe), au o calitate inferioară și proprietăți nutritive reduse, când de fapt lucrurile stau invers: frigul este cel mai sigur agent de conservare și în felul ăsta se evită depozitarea prelungită, care duce la pierderea calităților nutritive. Și siguranța alimentară are de câștigat, mai ales în cazul produselor ușor perisabile cum sunt peștele și fructele de mare. Congelarea are loc imediat, direct pe vasele de pescuit sau la țărm, nu presupune adăugarea vreunui conservant, iar dacă lanțul de frig este respectat peștele ajunge pe masa noastră mai proaspăt decât dacă l-am fi pescuit singuri! Atenție la „glazură”, un produs de calitate nu trebuie să aibă crustă de gheață, mai ales când e vorba de pești mici și fructe de mare.
Un alt beneficiu al congelării este faptul că stopează multiplicarea microorganismelor care pot duce la alterarea cărnii și distruge inclusiv paraziții care pot exista în intestinele peștilor, deci putem considera frigul un agent de sterilizare Fulgii de gheață și bazinele cu apă glaciară sunt metode de transport folosite pentru peștele proaspăt, astfel încât el să fie sigur pentru consum. (link direct sursa informațiilor).
Peștele posedă calități nutriționale prețioase care nu pot fi înlocuite de niciun alt aliment de aceea trebuie introdus în meniul întregii familii de 2-3 ori/ săptămână. Propun autorităților ca în completarea sloganurilor legate de consumul de apă, fructe și legume, sare, zahăr și grăsimi, să introducem o nouă recomandare legată de consumul regulat de pește și fructe de mare. Iar pe consumatori îi sfătuiesc să nu mai plece urechea la zvonuri și știri nefondate, fără pește sănătatea are numai de suferit. Și nu doar sănătatea noastră, ci și sănătatea copiilor noștri, pentru că dezvoltarea sistemului nervos și forța sistemului imunitar sunt dependente de pește! De care vreți voi, numai pește să fie!” a scris dr Mihaela Bilic pe pagina sa de Facebook.
Această plantă medicinală veche de 2.000 de ani ar putea fi cheia pierderii în greutate. Arde grăsimile rapid și fără efort.
O plantă banală din grădină ar putea vindeca inflamațiile intestinale.
Frunzele de portocale nu sunt doar un adaos parfumat pentru ceaiuri, ci ascund beneficii remarcabile pentru sănătate.
Peștele care conține o cantitate importantă de Omega-3. Susține sănătatea oaselor și a inimii.
Acest ceai te-ar putea ajuta să slăbești rapid, în mod natural. Reglează apetitul și provoacă arderea mai mare a grăsimilor.
Cea mai bună băutură care spală și curăță ficatul gras.
Folosite de mii de ani, semințele de chia continuă să impresioneze prin potențialul lor nutritiv și versatilitatea lor în alimentație.
Fructul care arde grăsimile. Stimulează pierderea în greutate cu 200%. Oferă și protecție cardiacă.
