Postul intermitent, efect asupra speranței de viață. Ar putea prelungi viața cu 12%

Un studiu publicat în Nature sugerează că postul intermitent, mâncatul normal timp de cinci zile și postul timp de două, ar putea prelungi viața cu până la 12%. Oamenii de știință de la Calico Life Sciences și The Jackson Laboratory au descoperit că modul în care corpul nostru se adaptează la schimbările alimentare ar putea fi cheia unei vieți mai lungi.

Dincolo de calorii: știința restricțiilor alimentare

Deși cercetările anterioare au legat restricția calorică de longevitate, acest nou studiu subliniază că nu este vorba doar despre reducerea caloriilor. În schimb, modul în care corpul răspunde la perioadele de privare alimentară ar putea conta mai mult.

Cercetătorii au studiat 960 de șoareci femele cu o diversitate genetică ridicată, împărțiți în cinci grupuri alimentare, inclusiv două grupuri cu restricții calorice (60% și 80% din caloriile de bază) și două grupuri cu post intermitent (una sau două zile de post pe săptămână).

Rezultatele au arătat că postul intermitent poate imita efectele de prelungire a vieții ale restricției calorice, chiar și fără reducerea cantității totale de alimente consumate.

Postul intermitent vs. restricția calorică: o descoperire surprinzătoare

Șoarecii care au urmat o dietă cu restricție calorică de 40% au trăit cu aproximativ nouă luni mai mult, echivalentul a peste un deceniu în viața umană. Șoarecii care au postit una sau două zile pe săptămână au trăit, de asemenea, semnificativ mai mult, deși au consumat aproape aceeași cantitate totală de hrană ca șoarecii fără restricții. Aceasta contrazice ideea tradițională că mâncatul mai puțin duce automat la longevitate.

Rolul rezilienței în longevitate

Una dintre cele mai neașteptate descoperiri ale studiului a fost importanța rezilienței în determinarea longevității. Potrivit lui Gary Churchill, autorul principal, cei mai sănătoși șoareci și-au menținut greutatea corporală chiar și atunci când au fost supuși stresului sau perioadelor de restricție calorică, iar aceștia au fost șoarecii care au trăit cel mai mult. Acest lucru sugerează că nu este vorba doar despre cât de mult mănânci, ci despre cât de bine se poate adapta corpul tău la perioadele de reducere a alimentelor.

Factorii genetici: o nouă perspectivă asupra longevității

Studiul a relevat, de asemenea, că genetica a jucat un rol semnificativ în determinarea duratei de viață a șoarecilor. Bagajul genetic a explicat aproape 25% din variațiile duratei de viață între șoareci, subliniind faptul că dieta nu este singurul factor care influențează longevitatea. Interesant este că unii markeri genetici asociați cu funcționarea sistemului imunitar au fost identificați ca predictori ai longevității.

Dezavantajele restricției calorice: nu toți markerii de sănătate înseamnă longevitate

Deși restricția calorică a prelungit durata de viață, nu toate efectele au fost pozitive. Șoarecii care au urmat o dietă cu restricție calorică de 40% au pierdut semnificativ din masa musculară slabă și au suferit modificări ale sistemului imunitar, ceea ce i-ar putea face mai vulnerabili la infecții.

Mai mult, studiul sugerează că markerii tradiționali de sănătate, precum metabolismul glucozei îmbunătățit și reducerea grăsimii corporale, nu corespund întotdeauna cu o viață mai lungă. De fapt, pierderea în greutate în timpul restricției calorice s-a dovedit a fi dăunătoare pentru longevitate.

Regândirea îmbătrânirii sănătoase: o imagine mai complexă

Cercetarea ne împinge să regândim ce înseamnă cu adevărat "îmbătrânirea sănătoasă". În loc să ne concentrăm pe pierderea în greutate sau pe profilurile metabolice, cultivarea rezilienței și a capacității de a ne adapta la schimbările alimentare ar putea fi cheia pentru a trăi mai mult.

Churchill a subliniat că rezistența la stresul alimentar ar putea fi un predictor mai bun al longevității decât pierderea în greutate sau alți indicatori convenționali de sănătate.

Acest nou studiu contestă credința îndelungată că restricția calorică extinde viața prin reducerea efectelor negative ale obezității. În schimb, sugerează că capacitatea corpului de a se adapta la schimbările în dietă ar putea juca un rol esențial în prelungirea vieții.