Dislexia este o tulburare de învățare care afectează capacitatea de a citi, scrie, și vorbirea. Copiii care suferă de dislexie sunt adesea inteligenți și harnici, dar au probleme în a conecta literele pe care le văd la sunetele pe care le fac acele litere.
Cum se manifestă copiii cu dislexie
Copiii cu dislexie au adesea viziune normală și sunt la fel de deștepți ca și colegii lor. Dar se chinuie mai mult la școală pentru că le ia mai mult timp să citească. Probleme de prelucrare a cuvintelor poate face, de asemenea, greu de a scrie, scrie, și să vorbească în mod clar.
Este legată de gene, motiv pentru care afecțiunea rulează adesea în familii. Este mai probabil să aveți dislexie dacă părinții, frații sau alți membri ai familiei o au.
Când copiii învață să citească, își dau seama mai întâi ce sunet face fiecare literă. De exemplu, "B" face un sunet "buh". "M" face un sunet "em". Apoi, ei învață cum să pună aceste sunete pentru a forma cuvinte. În cele din urmă, ei trebuie să-și dea seama ce înseamnă cuvintele ("Pisica" este un animal cu blană care miaună), potrivit NHS.
Pentru copiii care au dislexie, creierului îi este greu să conecteze literele la sunetele pe care le fac și apoi să amestece aceste sunete în cuvinte. Deci, pentru cineva cu dislexie, cuvântul "pisică" ar putea citi că "tac". Din cauza acestor mix-up-uri, citirea poate fi un proces lent și dificil.
Dislexia este diferită pentru toată lumea. Unii oameni au o formă ușoară pe care le învață în cele din urmă cum să gestioneze. Alții au ceva mai multe probleme în a-l depăși. Chiar dacă copiii nu sunt capabili să depășească complet dislexia, ei pot merge în continuare la facultate și pot reuși în viață, mai notează NHS.
Vezi și: Mâncatul pe o parte, dăunător dinților. Medic: E ca şi cum ai merge doar într-un picior
Adulții cu dislexie
Persoanele cu dislexie găsesc deseori modalităţi de a-şi depăşi deficitele, astfel încât cei din jur observa cu dificultate că au probleme. Majoritatea persoanelor sunt diagnosticate în copilărie, dar nu este neobişnuit ca aceasta tulburare de învăţare să fie depistata în adolescenţă sau chiar la maturitate.
Cum se pune diagnosticul dislexiei
Nu există un singur test care să poată diagnostica dislexia. Diagnosticul se pune pe baza unei evaluări complexe, realizată de o echipă multidisciplinara, care include medici, psihologi, neuropsihologi, logopezi, psihopedagogi, terapeuţi ocupaţionali etc. Sunt luaţi în considerare diferiţi factori, cum ar fi:
Dezvoltarea copilului, probleme educaţionale şi istoricul medical. Medicul cere informaţii despre aceste praguri de dezvoltare, afecţiuni care apar în familie, inclusiv dacă membrii familiei au un handicap de învăţare, potrivit WEB.MD.
Vezi și: Tensiunea arterială, influențată de căldură. Care sunt valorile normale
Posibile probleme în viaţa familială
Medicul poate ruga copilul, membrii familiei sau profesorii să răspundă la o serie de întrebări. De asemenea, copilul va fi supus unor teste pentru a identifica abilităţile de citire şi limbaj
Teste de vedere, auz şi teste neurologice. Acestea pot ajuta la eliminarea unui alt tip de tulburare, care poate avea caracteristici similare, cum ar fi ADHD, autism, epilepsie.
Testare psihologică. Poate elimina sau confirma dacă dificultăţile copilului se datorează altor probleme, cum ar fi probleme sociale, anxietate sau depresie.
Testarea lecturii şi a altor abilităţi academice. Acestea ajuta la o mai bună înţelegere a abilităţilor copilului.
Vezi și: Sănătatea mintală, afectată de COVID.OMS: Este o investiţie într-o viaţă şi un viitor mai bun pentru toţi
Tratamentul dislexiei
Dislexia este o problemă care necesita intervenţie de durată, întrucât nu poate fi vindecată. Scopul intervenţiei este de a diminua cât mai mult deficitul, pentru a putea performa atât pe plan social, cât şi la şcoală sau la locul de muncă.
Iar acest lucru poate fi realizat prin depistarea şi evaluarea timpurie, astfel încât să fie identificate nevoile specifice şi tratamentul adecvat fiecărei persoane în parte, mai arată WEB.MD.
Intervenţie precoce
Copiii cu dislexie care primesc ajutor suplimentar la grădiniţă sau în clasa I îşi îmbunătăţesc adesea abilităţile de citit. În schimb, cei care nu beneficiază de acest ajutor din timp, pot avea mai multe dificultăţi în a învăţa abilităţile necesare pentru a citi bine.
Este posibil ca un copil cu dislexie severă să nu reuşească niciodată să citească foarte uşor un text, însă poate deprinde diverse abilităţi pentru a-şi îmbunătăţi capacitatea de lecturare şi poate dezvolta strategii de îmbunătăţire a performantei şcolare şi a calităţii vieţii.
Vezi și: Biopsie sau examen anatomopatologic. Medic: Diferența între ele e ca la vin. Una e să trimitem tot butoiul la analiză, alta e să scoatem un pahar
