Psoriazis este o afecțiune comună cronică a pielii de care suferă circa 125 milioane de oameni din întreaga lume. Este o boală autoimună, o clasă de tulburări în care sistemul imunitar atacă celulele sănătoase ale corpului. În ultimii ani, noi medicamente - cunoscute ca terapie biologice - care inhibă sistemul imunitar hiperactiv prin vizarea căilor inflamatorii specifice, au revoluționat tratamentul psoriazisului și a altor boli autoimune. Cu toate acestea, până în prezent, puține studii au documentat siguranța comparativă a acestor terapii biologice diferite.
În cel mai amplu studiu de acest gen, de până acum, cercetătorii clinicieni de la Centrul Medical Beth Israel Deaconess au comparat riscul de infecție gravă - un efect secundar îngrijorător, având în vedere efectele de modificare imună a acestor tratamente - la șapte medicamente sistemice utilizate pentru tratamentul psoriazisului.
Riscul de infecție scade
Dr. Erica D. Dommasch, un dermatolog la Departamentul de Dermatologie la Beth Israel Deaconess Medical Center (BIDMC), și colegii săi au descoperit un risc scăzut de infectare la pacienții cu psoriazis care beneficiază de unele dintre medicamentele mai noi, mai bine direcționate comparativ cu cei care au luat metotrexat, un medicament utilizat pe scară largă încă din anii 1960 ca tratament de primă linie pentru psoriazisul moderat până la sever. Constatările lor au fost prezentate ieri, la reuniunea Societății de Dermatologie Investigativă de la Chicago și publicate concomitent în jurnalul JAMA Dermatology.
„În plus față de a fi potențial mai eficiente decât metotrexat-ul, unele dintre cele mai noi tratamente direcționate pentru psoriazis pot fi, de asemenea, mai sigure pentru pacienți în ceea ce privește riscul de infecție", a spus Dommasch, care este, de asemenea, profesor de Dermatologie, Harvard Medical School. „Medicii și pacienții pot lua în considerare riscurile de infecție atunci când aleg un tratament sistemic pentru pacienții cu psoriazis moderat până la sever".
În psoriazis, celulele pielii proliferează prea repede - de aproximativ zece ori mai repede decât în mod normal - și celulele în exces se acumulează în porțiuni groase de piele uscată, mai ales pe scalp, coate și genunchi. Metotrexatul - un antiinflamator care blochează capacitatea celulelor de a crește - a fost o opțiune de tratament eficientă pentru pacienții cu psoriazis cu boală mai severă. Dar, deoarece metotrexatul acționează asupra tuturor celulelor organismului, utilizarea acestuia are potențialul de a genera efecte secundare nedorite, inclusiv infecții grave.
Anumite proteine ale sistemului imunitar, numite citokine, sunt importante în declanșarea psoriazisului. Tratamentele mai noi, cum ar fi cele biologice, acționează prin inhibarea diferitelor tipuri de citokine. Unii dintre cei mai vechi agenți biologici, inclusiv inovativele adalimumab, etanercept și infliximab, lucrează prin inhibarea necrozei tumorale (TNF) -alfa, o proteină larg implicată în inflamație.
Biologicele mai noi sunt mai bine direcționate către căile inflamatorii implicate în psoriazis, inclusiv ustekinumab, care acționează prin blocarea a două proteine - interleukină-17 și -23. Acești agenți mai noi s-au dovedit a fi mai eficienți în tratarea psoriazisului și ar putea, de asemenea, fi mai siguri, având în vedere acțiunea lor mai specifică asupra sistemului imunitar. Apremilast, un tratament sistemic non-biologic nou pentru psoriazis, nu inhibă în mod direct citokinele inflamatorii și se crede că nu are un risc crescut de infecție; totuși, este, în general, mai puțin eficace în tratarea psoriazisului.
Ce medicamente funcționează mai bine
Pentru a efectua acest studiu larg, retroactiv și comparativ, Dommasch și colegii săi au folosit două baze de date mari de asigurări care au inclus mai mult de 250 de milioane de oameni în SUA. Dermatologii au urmărit incidența unei infecții grave care necesită spitalizare la aproximativ 107.000 de pacienți cu psoriazis care au avut o rețetă pentru un biologic (adalimumab, etanercept, infliximab și ustekinumab) și un inhibitor de mică moleculă (apremilast), care a fost administrat pentru tratamentul psoriazisului moderat până la sever, inclusiv medicamentele sistemice mai vechi (acitretin și metotrexat), toate aprobate de FDA.
Cercetătorii au descoperit că cele mai frecvente tipuri de infecții grave au fost celulită, pneumonie, și bacteriemia / sepsis în rândul pacienților care au luat orice medicamente sistemice. Echipa a descoperit un risc semnificativ scăzut de infecție gravă cu apremilas, etanercept și ustekinumab comparativ cu metotrexat. Ei nu au găsit o rată diferită de infecție generală în rândul consumatorilor de acitretin, adalimumab și infliximab, în comparație cu metotrexatul. Constatarea că ustekinumabul a avut un risc scăzut de infecție gravă sugerează faptul că biologicele mai specific direcționate la căi inflamatorii, în psoriazis, pot fi atât mai eficiente cât și mai sigure, atunci când vine vorba de riscul de infecție.
„Aceste informații trebuie luate în considerare atunci când se prescriu terapii pentru pacienții individuali", a spus Dommasch. „Acest studiu demonstrează modul în care cercetătorii pot folosi informații din baze mari de date pentru a ajuta la compararea siguranței diferitelor medicamente pentru pacienții cu psoriazis".
