Meningita meningococică, tot ce trebuie să știi despre boala extrem de contagioasă

Meningita meningococică este o infecție gravă a meningelui, mebrana care înconjoară și protejează creierul și măduva spinării, ce poate produce leziuni severe creierului.

Meningita meningococică este asociată cu un risc ridicat de deces, de până la 50%, atunci când nu este tratată și cu frecvență înaltă (mai mult de 10%) de sechele severe. Tratamentul antibiotic precoce este cea mai importantă măsură pentru a salva vieți și a reduce complicațiile, potrivit site-ului Organizației Mondiale a Snătății.

O varietate de organisme, inclusiv bacterii, ciuperci sau virusuri diferite, poate provoca meningita.

Cum se transmite

Meningita meningococică se observă într-o serie de situații, de la cazuri sporadice sau grupuri mici până la epidemii uriașe din întreaga lume, cu variații sezoniere. Boala poate afecta orice persoană, de orice vârstă, dar afectează în principal copiii, copiii preșcolari și tinerii.

Neisseria meningitidis infectează numai oamenii, nu se transmite la, sau de la animale. Bacteriile sunt transmise de la persoană la persoană prin picături de secreții respiratorii sau din gât, de la purtători. Fumatul, contactul apropiat și prelungit - cum ar fi sărutarea, strănutul sau tușitul spre cineva facilitează răspândirea bolii. Transmiterea N. meningitidis este facilitată în timpul adunărilor în masă (pelerinajul etc).

Bacteriile pot fi transportate în gât și, uneori, copleșesc apărarea organismului, permițând bacteriilor să se răspândească prin fluxul sanguin către creier. Se crede că 1% până la 10% din populație sunt purtători ai N. meningitidis în gât în orice moment. Cu toate acestea, rata purtătorilor poate fi mai mare (10% până la 25%) în situații epidemice.

Simptomele meningitei

Perioada medie de incubație este de patru zile, dar poate varia între două și zece zile. Cele mai frecvente simptome sunt gâtul rigid, febra ridicată, sensibilitatea la lumină, confuzia, durerile de cap și vărsăturile. În plus, la sugari se observă că pulsează fontanela și au un aspect de „păpușă de cârpă”.

O formă mai puțin frecventă, dar chiar mai severă (adesea fatală) a bolii meningococice este septicemia meningococică, caracterizată de o erupție cutanată hemoragică și o colaps circulator rapid.

Chiar și atunci când boala este diagnosticată timpuriu și începe tratamentul adecvat, 8% până la 15% dintre pacienți mor, adesea în decurs de 24 până la 48 de ore de la apariția simptomelor. Dacă nu este tratată, meningita meningococică este fatală în 50% din cazuri și poate duce la leziuni cerebrale, pierderea auzului sau dizabilitate la 10% până la 20% dintre supraviețuitori.

Diagnostic

Diagnosticul inițial al meningitei meningococice se poate face prin examinare clinică urmată de o puncție lombară care prezintă un fluid spinal purulent. Bacteriile pot fi observate uneori în examinările microscopice ale lichidului spinal.

Tratament

Boala meningococică este potențial fatală și trebuie privită întotdeauna ca o urgență medicală. Este necesară internarea la un spital sau un centru de sănătate. Izolarea pacientului nu este necesară. Tratamentul antibiotic adecvat trebuie inițiat cât mai curând posibil, în mod ideal după puncția lombară, dacă o astfel de puncție poate fi efectuată imediat.

Cum poate fi prevenită

Pentru prevenție, vaccinurile împotriva bolii meningococice au fost disponibile timp de peste 40 de ani. Vaccinurile sunt specifice serogrupului și conferă grade diferite de durată de protecție.