Ce este disjuncția acromio-claviculară, care sunt cauzele și simptomele și cum se pune diagnosticul.
Disjuncția acromio-claviculară este o leziune frecventă a umărului, în care ligamentele ce leagă acromionul de claviculă sunt întinse sau rupte.
"Mai există disjuncție acromio-claviculară care înseamnă pierderea contactului dintre claviculă și acromion care apare tot în context traumatic.
În general căderi pe mâna extinsă, căderi pe umăr direct. Aici vorbim de bicicliști, trotinetiști, motocicliști", ne-a spus medicul Liviu Ojoga.
Simptomele includ:
- durere intensă la nivelul umărului, care poate radia înspre gât sau braț
- umflături și vănătăi în zona articulației acromio-claviculare
- deformare vizibilă, mai ales în cazurile de grad III sau superior
- mobilitate redusă a umărului și dificultăți în mișcarea brațului.
"Au atât tratament ortopedic cât și tratament chirurgical. Există o clasificare a disjuncțiilor acromio-claviculare.
În general radiografia simplă este suficientă pentru că se vede discrepanța între acromion și claviculă și atunc gradul unu și doi se tratează numai prin imobilizare în eșarfă, gradul trei, de zeci de ani este în discuție dacă merită sau nu operat, aici depinde foarte mult și de ce își dorește pacientul, și de partea estetică și de partea de viață, ce lucrează și ce dorește să facă.
Gradul patru, cinci și șase sunt au indicație chirurgicală absolut.
Nu știu cât de dificilă este, nu cred că este atât de dificilă, ci sunt extrem de multe tehnici, ceea ce dovedește că nu există un golden standard. Sunt foarte multe variante de fixare, atât deschise cât și artroscopice, cu rezultate bune, de asta se și mențin și fiecare în general face ce știe că de rezultate bune în mâinile lui", a declarat dr. Liviu Ojoga, medic chirurg ortoped la Spitalul Clinic SANADOR, pentru DC Medical.
Disjuncția acromio-claviculară este clasificat în funcție de severitatea leziunii:
1. Gradul I: întindere sau ruptură parțială a ligamentului acromio-clavicular, fără deplasare semnificativă a articulației
2. Gradul II: ruptura completă a ligamentului acromio-clavicular și întindere a ligamentului coraco-clavicular, cu o ușoară deplasare a claviculei.
3. Gradul III: ruptură completă a ambelor ligamente, acromio-clavicular și coraco-clavicular, cu o deplasare vizibilă a claviculei.
4. Gradul IV: lexiuni mai severe, cu seplasare considerabilă a claviculei și aefctarea țesuturilor înconjurătoare. Aceste grade sunt rare și necesită, de obicei, intervenție chirurgicală.
Recuperarea depinde de gradul leziunii și de tipul de tratament ales.
În general, leziunile de gradul I și II se vindecă în câteva săptămâni până la câteva luni,în timp ce leziunile mai severe pot necesita luni de recuperare postoperatorie și reabilitare intensă.
Mâncăm boala cu lingura. Alimentația care ne distruge sistemul digestiv.
