Ce se întâmplă cu creierul după ce inima încetează să mai bată. Este uluitor

Ce se întâmplă cu creierul după ce inima încetează să mai bată. Mult timp după ce inima noastră a încetat să bată, creierul nostru pare să continue să funcționeze în tăcere.

Continuând un studiu important privind experiențele misterioase legate de moarte, cercetătorii de la Școala de Medicină Grossman a Universității din New York, împreună cu echipa de furnizori de îngrijiri critice și specialiști în medicină, au investigat amintirile și experiențele pacienților internați în spitale din SUA și Marea Britanie care au trecut prin resuscitare cardiopulmonară (RCP).

Ce se întâmplă în urma resuscitării

Un sub-studiu pilot a înregistrat activitatea electroencefalogramei (EEG) și nivelurile de oxigen cerebral în timpul procedurii de resuscitare cardio-respiratorie, oferind cercetătorilor o privire în lumea misterioasă a creierelor celor aproape de moarte.

Dintre cei 567 de pacienți incluși în studiu, doar 213 și-au recăpătat pulsul. Din aceștia, doar 53 au supraviețuit pentru a fi externați, iar doar 28 erau suficient de sănătoși pentru a participa la interviurile de monitorizare.

Aceste cifre arată cât de devastator poate fi un stop cardiac pentru organism. Odată ce inima își pierde ritmul, tensiunea arterială scade abrupt, permițând acumularea de dioxid de carbon și alte produse reziduale la niveluri toxice, în timp ce țesuturile organismului sunt privite de oxigenul vital.

Ce se întâmplă cu creierul după ce inima încetează să mai bată

Ca rezultat, celulele încep să cedeze, iar creierul, fiind una dintre primele părți afectate, începe să-și piardă funcțiile.

Ceea ce se întâmplă cu exactitate cu funcțiile neurologice în această perioadă nu a fost niciodată pe deplin înțeles.  Studiile au arătat că, atât în experimente pe șobolani, cât și în observații la pacienți în prag de moarte, creierul poate continua să funcționeze un timp surprinzător de lung după ce circulația sanguină adecvată s-a oprit.

Cu toate acestea, interpretarea vârfurilor de activitate în contextul relatărilor anecdote despre experiențe emoționale, senzoriale și cognitive în timpul stării de aproape moarte rămâne un subiect de cercetare continuă.

Pneumologul Sam Parnia a dedicat ani de cercetare procesului de moarte, luând în considerare nu doar aspectele neurologice, ci și cele psihologice. Autorul principal al studiului AWARE (AwaRe ness during Resuscitation), publicat în 2014, acest nou studiu încearcă să extindă constatările anterioare cu un eșantion mai mare și o metodă îmbunătățită.

În cadrul proiectului AWARE II, Parnia și echipa sa au utilizat o aplicație, o tabletă și căști pentru a testa 365 de pacienți supuși resuscitării cardio-respiratorii, pentru a căuta semne că, chiar dacă aceștia nu răspundeau, puteau avea încă o anumită formă de conștiență.

Niciunul dintre cei 28 de pacienți intervievați nu și-a amintit imaginile de pe tabletă și nici nu au declarat că au auzit sunetele din căști. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că creierul lor nu a avut nicio activitate; unii dintre cei care au supraviețuit au relatat amintiri legate de resuscitare, cum ar fi compresiile toracice, senzația electrozilor pe piele și auzirea vocilor medicilor din jur.

Monitorizarea în timp real a activității cerebrale a susținut ideea că, în ciuda afectării activității cardiace, există posibilitatea ca activitatea neurologică să poată fi menținută, cu 40% dintre supraviețuitori prezentând înregistrări EEG relativ normale sau aproape normale până la o oră după resuscitare.

Datele din înregistrări reflectau tipurile de activități pe care neurologii le asociază cu funcțiile mentale superioare.

”Deși medicii au considerat mult timp că creierul suferă daune permanente la aproximativ 10 minute după oprirea alimentării cu oxigen din partea inimii, cercetarea noastră sugerează că creierul poate prezenta semne de recuperare electrică mult timp după resuscitarea cardio-respiratorie continuă.

Acesta este primul studiu de amploare care arată că aceste amintiri și modificări ale undelor cerebrale pot fi semne ale unor aspecte universale, comune ale așa-numitelor experiențe de aproape moarte”, a declarat Parnia.

Deși încă nu este un subiect definitiv rezolvat, descoperirile care indică că creierul poate continua să proceseze informații de mediu, amintiri și emoții în timpul resuscitării ar putea furniza mai multe informații despre modul în care sistemul nervos gestionează prioritizarea funcțiilor cognitive sau se adaptează riscului de oprire completă.

Acest studiu a fost publicat în revista ”Resuscitare”.