Una din marile provocări ale părinților de adolescenți este să facă diferența între comportamentul specific vârstei și o problemă adevărată precum depresia.
Deși majoritatea părinților spun că sunt încrezători că ar recunoaște depresia la copilul lor, două treimi recunosc barierele pentru depistarea semnelor și simptomelor specifice, potrivit CS Mott Children's Hospital National Poll on Health Health din cadrul Universității din Michigan .
40% dintre părinți se luptă pentru a recunoaște diferența între schimbările normale de dispoziție și semnele depresiei, în timp ce 30% spun că copilul lor își ascunde sentimentele, potrivit medicalxpress.com.
„În multe familii, anii preadolescenței și adolescenței aduc schimbări dramatice, atât în comportamentul tinerilor, cât și în relația dintre părinți și copii”, spune coordonatorul sondajului, Sarah Clark. „Aceste tranziții pot face deosebit de dificil să puteți descifra stările emoționale ale copiilor și dacă există o posibilă depresie”.
O treime dinte părinți cred că recunosc depresia
Cu toate acestea, o treime dintre părinții chestionați au spus că nimic nu va interfera cu capacitatea lor de a recunoaște semnele de depresie la copilul lor.
„Unii părinți pot supraestima capacitatea lor de a recunoaște diferența între depresie și starea de spirit sau comportamentul propriului copil”, spune Clark. "Un părinte prea încrezător poate să rateze semnalele subtile că ceva nu este bine."
Sondajul sugerează, de asemenea, că subiectul depresiei este prea familiar pentru elevii de liceu. Unul din patru părinți spune că copilul lor cunoaște un coleg sau o colegă de clasă cu depresie, iar 1 din 10 spun că copilul lor cunoaște un coleg sau colegă de clasă care a murit prin sinucidere.
Într-adevăr, ratele de sinucidere pentru tineri continuă să crească. În rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 10 și 24 de ani, rata sinuciderilor a urcat cu 56% între 2007 și 2017, potrivit Centrelor pentru controlul și prevenirea bolilor.
"Raportul nostru consolidează faptul că depresia nu este un concept abstract pentru adolescenții și preadolescenți de astăzi, sau pentru părinții lor", spune Clark.
"Acest nivel de familiaritate cu depresia și sinuciderea este în concordanță cu statisticile recente care arată o creștere dramatică a sinuciderii în rândul tinerilor din Statele Unite în ultimul deceniu. Rata creșterii suicidului evidențiază importanța recunoașterii depresiei la tineret."
În comparație cu evaluările propriei abilități, părinții chestionați au fost, de asemenea, mai puțin încrezători că adolescenții lor sau adolescenții vor recunoaște depresia în sine.
Clark spune că părinții ar trebui să rămână vigilenți la depistarea oricăror semne de depresie potențială la copii, care poate varia de la tristețe și izolare la furie, iritabilitate și acțiune. Părinții ar putea, de asemenea, să discute cu preadolescenții sau adolescenții lor despre identificarea unui adult „de încredre” căruia să i se poată adresa dacă se simt trist, spune Clark.
Cei mai mulți părinți cred, de asemenea, că școlile ar trebui să joace un rol în identificarea depresiei potențiale, șapte din 10 susținând screeningul depresiei începând din școala medie.
