Dismorfia corporală: lupta cu imaginea de sine. O perspectivă asupra căutării perfecțiunii fizice și impactul său negativ asupra sănătății mintale

Vezi și: Cum să îți salvezi sănătatea de la statul pe scaun. Efectele negative ale stilului de viață sedentar și ce poți face pentru a le preveni

Tulburarea dismorfică corporală este o afecțiune mintală în care persoanele se gândesc în mod constant la defectele percepute în aspectul lor, ceea ce le face adesea să se simtă jenate, rușinate și anxioase.

Această concentrare intensă asupra aspectului și imaginii corporale poate duce la o suferință semnificativă și poate afecta viața de zi cu zi. Tulburarea poate duce la căutarea unor proceduri cosmetice pentru a „repara” defectul, ceea ce poate oferi o satisfacție temporară sau poate reduce suferința.

Cu toate acestea, anxietatea revine adesea, determinând individul să caute alte modalități de a remedia defectul. Opțiunile de tratament pentru tulburarea dismorfică corporală pot include terapia cognitiv-comportamentală și medicația.

Acest lucru poate duce la gânduri și sentimente negative, care le afectează calitatea vieții și percepția de sine. Tulburarea dismorfică corporală se caracterizează prin convingerea că una sau mai multe caracteristici ale propriului corp sunt defecte, determinând o concentrare semnificativă asupra acestor gânduri sau încercări de a le schimba.

Este o afecțiune cu un risc ridicat de gânduri și comportamente de automutilare sau suicidare. Dismorfia corporală și tulburarea dismorfică corporală sunt denumiri diferite pentru aceeași afecțiune, însă „dismorfia corporală” este mai larg cunoscută.

Tulburarea dismorfică corporală se caracterizează printr-o preocupare excesivă față de un defect perceput în aspectul cuiva, care poate fi minor sau vizibil pentru alții. Acest lucru poate duce la o convingere puternică că o persoană are un defect care o face urâtă sau deformată și că ceilalți iau în considerare în mod negativ aspectul său. Acest lucru poate duce la comportamente precum verificarea oglinzii, îngrijirea excesivă, zgămâiatul pielii și încercarea de a ascunde aceste defecte prin styling, machiaj sau haine.

Tendințele perfecționiste pot fi, de asemenea, prezente, deoarece persoanele caută proceduri cosmetice cu satisfacție redusă. Această concentrare excesivă asupra uneia sau mai multor părți ale corpului poate provoca suferință sau probleme în diferite aspecte ale vieții, inclusiv viața socială, munca și școala.

Caracteristicile comune pe care oamenii le fixează includ fața, părul, aspectul pielii și al venelor, dimensiunea sânilor, dimensiunea și tonusul muscular și genurile. Dismorfia musculară, o afecțiune care afectează în principal bărbații, este o altă problemă comună.

Perspectiva asupra tulburării dismorfice corporale variază, persoanele recunoscând că convingerile lor cu privire la defectele percepute pot fi excesive sau neadevărate, sau fiind convinse de acestea. Cu cât sunt mai convinse, cu atât mai multă suferință și perturbare pot experimenta în viața lor.

Citește și: Metoda alergare/mers: soluția pentru începători să alerge mai mult. Strategia care îmbină alergarea cu recuperarea activă

Foto: Freepik

Tulburarea dismorfică corporală este o afecțiune mintală care afectează modul în care persoanele percep și se simt cu privire la aspectul lor.

Simptomele comune includ timpul excesiv petrecut gândindu-se la un defect al corpului, simțindu-se obligat să își verifice constant aspectul, schimbându-și frecvent înfățișarea, experimentând teamă sau anxietate din cauza judecății sau batjocoririi corpului de către alții, simțindu-se rușinat sau dezgustat de corpul sau aspectul său, evitând situațiile în care alții ar putea observa aceste probleme, supunându-se unor proceduri medicale repetate, cum ar fi chirurgia estetică, și având gânduri de automutilare sau sinucidere din cauza aspectului lor.

Dismorfia musculară este o formă specifică de BDD care poate provoca sentimente negative cu privire la structura și aspectul mușchilor. Persoanele cu dismorfie musculară pot avea diferite niveluri de înțelegere a stării lor, ceea ce înseamnă că știu că gândirea lor nu este logică sau realistă.

Medicale care diagnostichează dismorfia musculară iau încă în considerare discernământul, deoarece acesta poate afecta abordările terapeutice. Există trei niveluri principale de discernământ: înalt sau moderat, scăzut și fără discernământ.

Ridicat sau moderat înseamnă că persoanele știu că criticile sau convingerile lor cu privire la corpul lor sunt cu siguranță sau probabil neadevărate. Scăzut înseamnă că oamenii cred că convingerile și criticile lor sunt probabil adevărate.

Niciun discernământ înseamnă că persoanele care nu au discernământ cu privire la dismorfia musculară au adesea iluzii care le întăresc convingerile, convingându-le în continuare că sentimentele lor negative cu privire la corpul lor sunt justificate. Aproximativ o treime dintre persoanele cu dismorfie musculară au acest nivel de înțelegere.

Tulburarea dismorfică corporală, adesea cauzată de rușine și jenă, poate duce la anxietate, depresie severă și gânduri suicidare dacă nu este tratată. Dacă observați orice simptome, este esențial să consultați un medic sau un profesionist în domeniul sănătății mintale.