Aceste două trăsături de personalitate opuse au un impact foarte mare asupra sănătății mentale și fizice, influențând atât modul de a face față stresului cât și...
Pessimismul, spre deosebire de o boală mintală, este o trăsătură de personalitate marcată de o tendință spre așteptări negative. Se consideră adesea că pesimiștii privesc viața prin prisma unui „pahar pe jumătate gol”, așteptându-se la rezultate nefavorabile și părând uneori mai cinici.
Deși pesimismul este frecvent asociat cu o perspectivă negativă asupra vieții, el poate servi uneori ca mecanism de protecție. Recunoașterea valorii acestei trăsături de personalitate și, în același timp, înțelegerea riscurilor sale pot oferi o abordare mai echilibrată a gestionării așteptărilor și emoțiilor.
Pesimismul și optimismul se află la capetele opuse ale unui spectru de personalitate. În timp ce pesimiștii se așteaptă adesea la ce este mai rău, optimiștii tind să se concentreze asupra rezultatelor pozitive.
Acest contrast poate fi ilustrat în scenarii de zi cu zi: de exemplu, un pesimist ar putea vedea o zi ploioasă ca pe o perturbare, în timp ce un optimist o vede ca pe o oportunitate de creștere, știind că este benefică pentru natură. Majoritatea oamenilor se situează undeva între aceste două extreme, deoarece ambele perspective au meritele lor.
Psihologii cred că puțini indivizi sunt pesimiști sau optimiști puri. În schimb, oamenii se deplasează adesea de-a lungul acestui spectru în funcție de circumstanțele vieții, de dezvoltarea personală și de experiențele trecute.
O persoană poate fi pesimistă în anumite domenii ale vieții - cum ar fi munca - dar optimistă în altele, cum ar fi familia. Acest amestec de perspective face ca personalitatea să fie atât de complexă și adaptabilă.
Mai mulți factori influențează dacă o persoană înclină mai mult spre pesimism decât spre optimism. Cercetările indică faptul că genetica poate juca un rol semnificativ, un studiu sugerând că ereditatea este responsabilă pentru aproximativ o treime din tendința unei persoane spre pesimism sau optimism.
Alți factori influenți includ dinamica familiei, experiențele personale și mediul social. Persoanele care s-au confruntat cu dezamăgiri sau greutăți repetate pot dezvolta o perspectivă pesimistă ca modalitate de a se pregăti pentru dificultățile viitoare.
În plus, stilurile explicative ale indivizilor - modul în care aceștia interpretează evenimentele vieții - modelează, de asemenea, aceste trăsături. Pesimiștii pot interpreta provocările ca fiind eșecuri personale, considerând dificultățile lor ca fiind rezultatul unor defecte interne.
În schimb, optimiștii pot atribui evenimentele negative unor factori externi, cum ar fi un test dificil sau un eșec întâmplător, considerându-le mai degrabă temporare decât intrinseci.
Foto: Freepik
Identificarea unei personalități pesimiste implică adesea observarea comportamentelor și modelelor de gândire comune. Unii indicatori comuni ai pesimismului includ:
- Surpriza atunci când lucrurile merg bine-
- Ezitarea de a urmări obiective din cauza fricii de eșec
- O concentrare pe potențialele aspecte negative în situații noi
- Vorbirea negativă despre sine sau sindromul impostorului
- Scepticismul față de persoanele prea pozitive
- O tendință de a rămâne la status quo în loc să îmbrățișeze schimbarea
Aceste comportamente nu înseamnă neapărat că o persoană este nefericită sau bolnavă psihic; ele reflectă pur și simplu o abordare prudentă sau lipsită de riscuri a vieții. Cu toate acestea, pesimismul excesiv poate duce la dificultăți în atingerea obiectivelor personale sau în menținerea unor relații sociale pozitive.
Studiile arată că pesimismul poate avea un impact negativ asupra sănătății și bunăstării generale. În general, pesimiștii raportează că se confruntă cu niveluri mai ridicate de stres, care pot afecta sistemul imunitar și pot crește riscul de afecțiuni cronice precum bolile de inimă.
Pe termen lung, îngrijorarea excesivă și ruminația sunt asociate cu rate mai ridicate ale problemelor de sănătate mintală, inclusiv anxietatea și depresia.
Dimpotrivă, optimiștii tind să se bucure de rețele de sprijin social mai puternice, de o reziliență mai mare și de abilități mai bune de a face față adversității. Acest sprijin este adesea crucial în perioadele stresante, deoarece optimiștii sunt mai predispuși să caute ajutor și să se concentreze asupra soluțiilor potențiale.
Cu toate acestea, cercetările indică faptul că a fi „mai puțin pesimist” poate aduce beneficii pentru sănătate similare cu cele ale optimismului, sugerând că moderarea gândirii negative, mai degrabă decât căutarea pozitivității pure, poate oferi avantaje semnificative pentru bunăstare.
În ciuda dezavantajelor sale, pesimismul poate oferi anumite avantaje, în special în planificare și gestionarea riscurilor. Pesimiștii tind să fie mai pregătiți pentru rezultate negative, stabilind planuri de urgență care ar putea ajuta în situații dificile.
Așteptându-se la ce este mai rău, ei sunt adesea mai bine pregătiți din punct de vedere emoțional și logistic atunci când lucrurile merg prost, ceea ce îi poate face să rezolve eficient problemele și să fie planificatori de încredere.
De fapt, cercetările evidențiază faptul că pesimiștii sunt mai predispuși să ia în considerare obstacolele și să pregătească plase de siguranță, ceea ce poate duce la rezultate mai bune în situații cu miză mare. De exemplu, un studiu a constatat că cei care au subestimat satisfacția viitoare în viață s-au bucurat de rezultate pozitive în materie de sănătate și longevitate în anii următori.
Această formă de „pesimism defensiv” le permite persoanelor să se pregătească pentru potențiale provocări, continuând în același timp să își facă planuri, menținând o abordare echilibrată a incertitudinilor vieții.
Deși o doză de pesimism poate fi utilă, gândirea negativă excesivă implică riscuri semnificative. Persoanele pesimiste întâmpină adesea dificultăți în gestionarea eficientă a stresului și se pot confrunta cu dificultăți în a-și reveni după eșecuri. Acest lucru poate duce la o mai mare izolare socială, deoarece negativismul constant poate tensiona relațiile și spori conflictele.
În plus, pesimismul este strâns legat de riscurile pentru sănătatea fizică. Stresul cronic și modelele de gândire pesimiste pot duce la un risc crescut de boli de inimă, un răspuns imunitar slăbit și o satisfacție generală redusă în viață.
Cei care se angajează în ruminații frecvente sau în gândirea „celui mai rău scenariu” prezintă, de asemenea, un risc crescut de a dezvolta tulburări de anxietate. Pe scurt, gândirea excesiv de pesimistă poate avea efecte în cascadă asupra sănătății mentale și fizice.
Optimismul are, de asemenea, beneficiile și limitele sale. Persoanele optimiste sunt adesea mai fericite, mai sănătoase și au mai mult succes, se bucură de legături sociale mai puternice și de un sentiment mai mare de satisfacție în viață.
Aceste persoane tind să gestioneze bine stresul, căutând în mod activ soluții și bazându-se pe rețelele lor sociale de sprijin pentru a trece peste momentele dificile.
Cu toate acestea, optimismul neînfrânat poate duce la comportamente riscante sau la luarea unor decizii greșite, cum ar fi subestimarea pericolelor potențiale. Această tendință poate duce la nerespectarea măsurilor de siguranță sau la investiții prea riscante.
În ciuda acestor riscuri, cercetările susțin constant beneficiile optimismului, inclusiv creșterea longevității și îmbunătățirea sănătății mintale, în special la persoanele care pot echilibra gândirea pozitivă cu planificarea realistă.
Găsirea unei zone de mijloc între optimism și pesimism poate fi cheia rezilienței și a satisfacției. O abordare echilibrată - una care speră la ce este mai bun, dar planifică pentru ce este mai rău - poate ajuta persoanele să se simtă în siguranță, păstrând în același timp o minte deschisă pentru oportunități.
Practicarea recunoștinței, rămânerea conștientă de punctele forte personale și aprecierea aspectelor pozitive ale vieții pot reduce stresul și pot da putere persoanelor care se confruntă cu provocări.
În timp ce eșecurile majore din viață pot afecta temporar perspectiva unei persoane, cercetările sugerează că, în general, oamenii revin în timp la nivelul inițial de fericire. Adoptarea unei abordări optimiste, dar prudente, poate promova un sentiment de bunăstare, fără capcanele negativismului excesiv sau ale pozitivismului necontrolat.
Pesimismul și optimismul au fiecare beneficii și riscuri unice. În timp ce optimismul este adesea legat de fericire și reziliență, o doză realistă de pesimism poate oferi, de asemenea, informații valoroase pentru gestionarea incertitudinilor vieții.
Cei care își propun să cultive o perspectivă echilibrată - una care se bazează pe ambele perspective - pot găsi cele mai mari beneficii pentru sănătatea fizică și mentală.
Expunerea strategică la frig poate activa răspunsurile naturale ale corpului pentru a contracara anxietatea și a aduce o stare de calm.
Multitasking-ul poate părea eficient, dar reduce productivitatea și atenția prin suprasolicitarea resurselor cognitive limitate ale creierului.
De ce cred oamenii în teorii ale conspirației? Ce se întâmplă, de fapt, în mintea acestor persoane.
De ce te îmbolnăvești. Care este cel mai rău lucru care ți se întâmplă.
Odată cu pensionare multe persoane se degradează psihic, dar și din punct de vedere al sănătății fizice. De ce se întâmplă acest lucru.
