Violența este vizibilă peste tot, de la cea din trafic la cea de la școală sau din parc, de la copii la oameni în toată firea. Psihologul Radu Leca explică modul de gândire al persoanei violente....
Violența a atins cote alarmante, buletinele de știri abundă de informații legate de violența în trafic, de violența domestică, violența de orice natură.
”Un fenomen atât de întâlnit în societatea noastră și totuși pare că este atât de acceptat”, a afirmat psihoterapeutul Ramona Dumitru Popescu în cadrul emisiunii Ultrapsihologie de la DC News.
”Suntem o societate de bătăuși. Noi ne batem în trafic, ne înjurăm în trafic, ne scuipăm, ne claxonăm. Avem un cult al agresivității. Suntem agresivi din cele mai vechi timpuri până în prezent, ne-am dat foc la holde, ne-am ars casele, i-am aștepta pe năvălitori cu țara pustiită, doar ca să putem să-i ucidem. Avem în ADN-ul nostru o agresivitate maximă.
Și trebuie să ne uităm la copii, cum sunt crescuți copiii. Cu dosul palmei, cu miros de băutură, în prezența drogurilor, cu nepăsare, și asta tot o violență este”, a spus și psihologul Radu Leca.
În același timp, psihoterapeutul a ținut să sublinieze că ceea ce se întâmplă în prezent s-a mai diminuat față de acum mai mulți ani, când educația se făcea pe principiul ”bătaia e ruptă din Rai”, iar numărul copiilor care ”nu mâncau” bătaie era foarte mic.
”Toți prietenii mei erau bătuți, dintotdeauna. Mă uitam pe fețele lor și îi întrebam ce au pățit și ei îmi spuneau: M-a bătut tata! sau M-a bătut mama! Erau pedepsiți fizic pentru că nu mai corespundeau unor tipuri de deziderate părintești și modul acesta de atenționare fizică, din punct de vedere al părintelui, era practic un nou început, un nou start. L-am bătut ca să învețe. L-am bătut ca să iasă afară. L-am bătut ca să învețe să citească. L-am bătut ca să învețe tabla înmulțirii. L-am bătut ca să învețe Tatăl nostru!”, a spus Radu Leca.
Psihoterapeutul a enumerat și alte motive pentru care copiii erau bătuți, ”a venit julit acasă, pentru că plângea, pentru că tăcea, l-am bătut pentru că orice”.
Potrivit lui Radu Leca, ”bătaia are legătură cu un confort al părinților și bunicilor noștri, acela în care ei demonstrează structura dominantă pe care o au. Asta se întâmplă și în cupluri.
Există, din punctul meu de vedere, câteva elemente care trebuie să fie luate în seamă în interiorului unui cuplu pe partea de încercare de dominare sau de dominare pură.
Avem violența fizică, o structură manifestată, de la una sau mai multe palme peste față sau peste spate sau peste stomac, până la pumni în stomac sau în maxilar, până la a te strânge cu putere de mână să lase urme adânci, vânătăi, până la violența psihologică, ce conține foarte multe elemente de manifestare.
Violența verbală în care ești făcut albie de porci doar ca să știi că el este stăpânul tău, că te-a câștigat cumva, undeva, că atunci când ai semnat de căsătorie cu el, pentru el a contat faptul că ai devenit o proprietate. Și atunci când ai devenit o proprietate, el se comportă cu tine ca cel mai îngrozitor boier de pe vremuri.
Ulterior există violența sau dominarea sexuală care ascunde două tipuri de elemente diferite: umilirea partenerului, din punct de vedere sexual, sau împărțirea partenerului, din punct de vedere sexual, cu alți parteneri.
Toate aceste elemente negative sunt puse în cârca partenerului, a victimei”, a spus psihologul Radu Leca, subliniind că ”partenerul psihopat își creează o strategie. Ea este identică de fiecare dată.
Îndepărtează partenerul cu care creează unul sau mai mulți copii de societate, spune celor din jur că partenerul nu are chef să iasă, că nu-i place să iasă, că nu se simte validat/ă, că este obosită, în raport cu noțiunea de mama copiilor lui. (...)
Această îndepărtare socială are ca unic scop ținerea secretului cât mai mult în interiorul familiei. Nu cumva să afle cineva cât de special este partenerul făptaș. Ce spune, când spune, cum spune și către ce se îndreaptă când spune anumite lucruri.
Fiindcă psihopatul nu este îndeajuns de, indiferent de educat ar fi, nu este îndeajuns de abil ca să mascheze furia pe care o are în raport cu societatea, furia pe care o are în raport cu partenerul de acasă, pe care îl desconsideră profund, dar când nu-l are, sau când acesta va vrea să divorțeze, va îngreuna până la 3-5 ani procesul de divorț, în așa fel încât el să iasă curat ca lacrima și toată vina să fie a partenerului-victimă”, a mai spus Radu Leca.
Mai mult decât atât, Ramona Dumitru Popescu a atras atenția cu privire la șocul pe care cei din jurul acestui tip de cuplu îl trăiesc în momentul în care cuplu decide să se separe, semn că lucrurile ”au fost atât de bine mascate, încât nu s-a scurs nimic”.
În plus, Radu Leca a ținut să puncteze un aspect extrem de important, la care mulți ar trebui să fim atenți în privința celor din jurul nostru.
”Cu cât parteneriatul vizibil tuturor arată trăsături ideale, cu atât el este mai putred, în mod real, în interior. Există în schimb un parteneriat unic, la care oamenii ajung foarte greu, acela care este creat la nivel dual, cognitiv, emoțional pe același palier, ele au aceiași valoare, și sexual, în secundar.
Aceste cupluri sunt foarte rare, ele au nevoie de un traseu pe care să-l realizeze împreună. Nu durează mult de făcut traseul, dar se pornește greu.
Subiecții trebuie să descopere la ce sunt ei buni, separat, și la ce sunt ei buni, împreună.
Atunci când vor înțelege că sunt uluitori împreună pe ceva atunci lucrul acesta o să îi apropie foarte tare și vor înțelege că viitorul stă în cum discută și cât de strategici sunt atunci când își propun sau își doresc ceva. Iar ceea ce o să se vadă, de la ei către exterior, va fi o armonie reală pe care care toți ceilalți o vor înmagazina ca fiind autentică.
În schimb, toți ceilalți care au acea armonie sclipicioasă, luminoasă, foarte vizibilă, ascund foarte multe secrete, iar ei nu sunt oameni dacă nu se ceartă. Cearta la ei este pe locul 1 și reprezintă o formă de dezmierdare.
Adică nu se pune problema de o ceartă care să nu conțină cuvinte triviale și amenințări, nu se pune problema de o ceartă care să nu conțină lovituri fizice reale, și stunci stăm și ne gândim în felul următor: prin prisma relațiilor pe care noi le dezvoltăm, aducem în interiorul unui cuplu și foarte multă nesiguranță.
De aceea, pe primul loc la capitolul nesiguranță există câteva expresii: Te rog să nu mă dezamăgești! Nu mă părăsi! Ajută-mă să înțeleg cum gândești ca să pot să-ți fiu alături cât mai mult timp! Îmi produci frică, teamă!
Omul este nesigur pe el. Oamenii nesiguri pe ei, într-o relație, chiar dacă sunt deștepți, sunt traumatizați de relațiile pe care le-au avut sau traumatizați, mental, fizic, sexual, și atunci ei dezvoltă o nesiguranță pe care și-o manifestă prin multe elemente care țin de compulsie”, a mai spus psihologul Radu Leca.
Mai multe în video:
Ședințele de terapie online funcționează cu adevărat? Studiul care dă peste cap tot ce credeam despre psihoterapia online.
Mănânci emoțional fără să știi? Care este adevărata cauză din spatele kilogramelor în plus.
Expunerea strategică la frig poate activa răspunsurile naturale ale corpului pentru a contracara anxietatea și a aduce o stare de calm.
Procrastinarea este un comportament contraproductiv, dar nu inexplicabil, acesta reprezintă o formă de evitare emoțională.
