Tulburările afective, precum anxietatea, depresia, stresul, epuizarea, sunt foarte prezente în ultima vreme, și vin pe fondul multiplelor crize cu care ne-am confruntat din 2020, de la declararea pandemiei. Iar acestea sunt prezente în mai toate mediile, inclusiv a corporațiilor, cu impact asupra individului, dar și a societății.
”Toate acestea au niște elemente sursă care le definesc ca prezență în interiorul corporațiilor, respectiv, motivele pentru care ele există. Și așa, văzut de deasupra, putem merge pe următoarea idee.
Modul în care interacționezi ca subiect diagnosticat cu ceva în echipă, cu șeful, empatizezi sau nu cu problemele colegilor din echipă, ești sau nu îngenunchiat de responsabilitățile pe care le ai în interiorul echipei, îți dorești să creezi mai mult decât ești capabil să faci, nu faci față la ceea ce ești rugat, ai impresia că o să faci față, dar în mod special nu vei reuși să faci absolut nimic din ești rugat”, a declarat psihologul Radu Leca, în exclusivitate, în cadrul emisiunii Ultrapsihologie, precizând că sursele care duc la aceste tulburări sunt multiple.
Vezi și: 10 exerciții pentru îmbunătățirea memoriei. Sunt facile și se pot face chiar și acasă
Corporațiile, pline de oameni epuizați
Potrivit psihologului, corporaţiile sunt pline de oameni care intră în burnout, dar mai ales de oameni care nici nu realizează că sunt în această situație de supraepuizare.
”Tot ce înseamnă productivitate scade, atenția scade, modul în care se raportează la cei din jurul lor devine unul mediocru, promiscuu.
Jobul intră sub egida de eveniment de viață stresant! Tu te duci la job şi te gândești că o să ai cele mai bune idei care să-ţi aducă un plus și, de fapt, când ajungi acolo te stresezi foarte tare, te epuizezi, anxietatea începe să se manifeste, îți dai seama că nu faci parte din interiorul echipei fiindcă nu eşti acceptat pentru tot ceea ce spui, ce gândești, cum ești, cum miroși, cum te îmbraci... ești dat, cumva, în lateral și panica începe să apară.
Și, de unde erai vizualizat în interiorul familiei tale ca tata sau soțul un pic ciudat, dar diferit de către toți ceilalți, dar un om bun, în cadrul echipei ești vizualizat ca un coleg interesant, un coleg bun, dar care creează tot felul de elemente care pe noi ne obligă să muncim mai mult sau sau să nu mai muncim deloc, iar discuțiile sunt eterne.
Ce facem cu el? Cum ajungem să-l ajutăm? De ce trebuie să ajungem să-l ajutăm? Cum ajungem să vizualizăm ceea ce are? Ni se spune să ne purtăm într-un anumit fel cu el? De ce ar trebui să-l acceptăm? Sunt foarte multe elemente”, a mai spus Radu Leca.
În completarea sa, Ramona Dumitru, psiholog cognitiv comportamental, a explicat o situație la fel de des întâlnită în corporații și anume comportamentul pe care îl are cineva la job, deși nu este cel mai ”sănătos” mediul pentru el.
”Persoana la job întâlnește tot felul de dificultăți, nu îi place ceea ce face, este un fel de bully-ing din partea colegilor, și totuși rămâne încă în acel mediu. Mai mult, persoana care acceptă această situație la job, exact același lucru se întâmplă și în familie. Adică există o relație toxică, și la job, și acasă”, afirmă Ramona Dumitru.
Explicația psihologului Radu Leca este că respectiva persoană se simte inutilă în altă parte.
”El o să își dorească întotdeauna să fie acceptat într-o zonă anume, pe care deja o cunoaște. Subiectul ajunge să creeze o conexiune între el și mediul pe care îl știe mergând pe următoarea idee: Asta știu, asta fac, nu plec de aici, indiferent de orice.
El își așteaptă colegii să vadă ce zgomote mai produc, știe la ce să se aștepte”, susține Radu Leca.
Mai mult, acesta afirmă că ”structura depresiei care are ca fundament-sursă jobul are două variante.
Îi vine să plângă oricând, oricum, oriunde. Dacă îi arăți un deget, un creion începe să plângă.
Reacționează la zgomote, mirosuri care îi aduc aminte de un anumit coleg care i-a spus ceva care i-a făcut rău, plânge, se închide, nu mai vorbește, nu mai discută.
La polul opus, subiectul este irascibil, este trist.
În spatele depresiei este doar tristețe, iar în spatele tristeții întotdeauna stau mai multe cauze. Tristețea este un rezultat, la unei serii de evenimente pe care subiectul le simte, le face, participă la ele, dar pe care nu le pricepe, nu le înțelege.
În conformitate cu educația pe care subiectul o are, se generează întrebările: De ce nu pot să înțeleg ce am de făcut? De ce nu pot să înțeleg ce am de spus? De ce nu pot face ce am de spus? Din neputință”, a spus psihologul, adăugând că există o egalitate între depresie, tristețe și neputință.
Mai multe în video:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
