O simplă căzătură sau un semnal de avertizare. Ce spun studiile despre declinul cognitiv și căderi. Un potențial semn al demenței

Vezi și: Activitatea fizică la ore specifice poate reduce riscul de cancer colorectal. De ce ora la care facem mișcare poate conta în lupta împotriva cancerului

Un nou studiu a constatat că adulții în vârstă care au suferit o căzătură prezintă un risc cu 21% mai mare de a fi diagnosticați cu demență.

Cauza acestei constatări este neclară, deoarece rămâne neclar dacă căderea a avut loc din cauza unei demențe nediagnosticate sau dacă căderea a contribuit la declinul cognitiv ulterior.

Studiul, publicat în JAMA Network Open, a evaluat datele Medicare de la aproape 2,5 milioane de adulți cu vârsta peste 66 de ani care au fost spitalizați sau au vizitat camera de urgență din cauza unei leziuni între 2014 și 2015. După un an, 10,6% dintre participanții care au căzut au fost diagnosticați cu demență, în timp ce doar 6,1% dintre pacienții cu alte leziuni au dezvoltat demență.

Asocierea dintre cădere și diagnosticul de demență a fost mai mare în cazul celor care au fost internați în spital pentru rănirea lor, comparativ cu cei care au vizitat doar camera de urgență.

În plus, aproximativ 22% dintre participanții la studiu fuseseră internați într-un azil de bătrâni în anul anterior accidentării lor, ceea ce face ca acest grup să aibă mai multe șanse de a suferi o căzătură decât alte leziuni.

Studiul a descoperit o relație bidirecțională între căderi și demență. Riscul mai mare de demență după cădere poate indica o demență nediagnosticată la momentul accidentului. 11% din noile cazuri de demență diagnosticate în timpul studiului au apărut în timp ce pacientul era spitalizat, ceea ce sugerează că acesta avea probabil demență în momentul în care a căzut.

Chiar dacă nu aveau o demență activă în momentul accidentului, este posibil ca aceste persoane în vârstă care au căzut să fi avut tulburări cognitive ușoare, o afecțiune care precede adesea boala Alzheimer și demența.

Citește și: Curățenia în casă: mai mult decât un simplu obicei, un ajutor pentru minte. Legătura dintre dezordine și stres

Foto: Freepik @wosunan

Cercetările sugerează că insuficiența cognitivă ușoară poate crește riscul unei persoane de a cădea. Este posibil ca persoanele cu insuficiență cognitivă ușoară sau declin cognitiv timpuriu să nu aibă încă simptome fizice vizibile, dar să se confrunte deja cu probleme subtile legate de echilibru, luarea deciziilor sau atenție.

Căderile ar putea provoca, de asemenea, probleme cognitive, ducând la leziuni cerebrale care accelerează declinul cognitiv. Studiul nu poate separa definitiv dacă căderea s-a produs din cauza unei demențe nediagnosticate sau dacă căderea a contribuit la declinul cognitiv ulterior. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege relația exactă dintre căderi și demență.

Screeningul cognitiv și prevenirea căderilor sunt cruciale pentru adulții în vârstă, deoarece riscul de cădere crește în jurul vârstei de 65 de ani. Unele medicamente pot crește riscul de cădere, de aceea este important ca persoanele în vârstă să ceară medicului sau farmacistului să le revizuiască lista de medicamente.

Exercițiile fizice regulate, siguranța la domiciliu și activitatea mentală pot contribui, de asemenea, la reducerea riscului de cădere și la menținerea sănătății creierului.

Dacă are loc o cădere, adulții în vârstă ar trebui să ia în considerare efectuarea unui screening cognitiv, mai ales dacă au fost spitalizați sau aduși la camera de urgență.

Evaluarea memoriei, a atenției și a procesului decizional după o cădere poate identifica semnele timpurii ale problemelor cognitive înainte ca acestea să evolueze. Cu toate acestea, aceste screening-uri pot fi dificil de organizat din cauza constrângerilor de timp, a lipsei de furnizori de îngrijire primară și a lipsei accesului la geriatri.

În prezent, screeningul cognitiv pentru adulții în vârstă care se confruntă cu o cădere nu este o practică de rutină, dar rezultatele studiului pot încuraja clinicienii să monitorizeze sănătatea cognitivă.