Carantina, pericolul nebănuit din spatele ei. Legătura nefastă dintre singurătate și o boală periculoasă

Publicat în revista Diabetologia (jurnalul Asociației Europene pentru Studiul Diabetului [EASD]), studiul (link direct studiu) arată că absența conexiunilor de calitate cu alți oameni este cea care prezice apariția diabetului de tip 2, sugerând că a ajuta oamenii să formeze și să experimenteze relații pozitive ar putea fi un instrument util în strategiile de prevenție a diabetului de tip 2.

Rezultatele au implicații în lumina descoperirilor recente conform cărora persoanele cu diabet au un risc mai mare de a muri din cauza COVID-19. Studiul indică faptul că singurătatea prelungită poate influența dezvoltarea diabetului zaharat, sugerând că experiența carantinei ar putea agrava vulnerabilitatea oamenilor față de această pandemie, dacă singurătatea continuă o perioadă.

Singurătatea apare atunci când un individ percepe că nevoile sale sociale nu sunt satisfăcute și reflectă un dezechilibru între relațiile sociale dorite și cele reale. O cincime din adulții din Marea Britanie și o treime din adulții din SUA declară că se simt uneori singuri.

Există un interes tot mai mare pentru rolul singurătății în sănătate, iar cercetările anterioare au asociat singurătatea cu un risc crescut de deces și de boli de inimă. Acesta este primul studiu care a investigat legătura singurătății cu debutul ulterior al diabetului de tip 2.

Studiul a analizat datele din Studiul longitudinal englezesc privind îmbătrânirea, la 4.112 adulți cu vârsta de peste 50 de ani, care au fost colectate de mai multe ori în perioada 2002 - 2017. La începutul colectării datelor, toți participanții nu aveau diabet și aveau niveluri normale de glucoză în sânge.

Studiul a arătat că pe o perioadă de 12 ani , dintre subiecți 264 de persoane au dezvoltat diabet de tip 2, iar nivelul de singurătate măsurat la începutul colectării datelor a fost un predictor semnificativ al apariției diabetului de tip 2 mai târziu în viață. Această relație a rămas similară chiar și atunci când au fost luate în calcul: fumatul, alcoolul, greutatea, nivelul glicemiei, hipertensiunea arterială și bolile cardiovasculare. Asociația a fost, de asemenea, independentă de depresie, faptul că o persoană trăiește singură și de izolarea socială.

Carantina, singurătate și stres = diabet de tip 2

Autorul principal Dr Ruth Hackett de la Institutul de Psihiatrie, Psihologie și Neuroștiințe (IoPPN) King's College din Londra a declarat că „studiul arată o relație puternică între singurătate și debutul ulterior al diabetului de tip 2. Ceea ce este uluitor este că această relație este robustă chiar și atunci când sunt luați în considerare factori importanți în dezvoltarea diabetului, cum ar fi fumatul, consumul de alcool și glicemia, precum și factori de sănătate mintală, cum ar fi depresia. Studiul demonstrează, de asemenea, o distincție clară între singurătate și izolare socială, deoarece izolarea sau faptul că trăiesc singuri nu prezice diabetul de tip 2, în timp ce singurătatea, care este definită de calitatea relațiilor unei persoane, o face”. 

 „Am venit cu ideea cercetării în timpul carantinei din Marea Britanie impusă din cauza pandemiei COVID-19, pe măsură ce am devenit din ce în ce mai conștientă și mai interesată de modul în care singurătatea ne poate afecta sănătatea, mai ales că este probabil ca mulți mai mulți oameni să se confrunte cu această emoție dificilă în această perioadă”, a mai spus ea.

Porivit autorului studiului, un posibil motiv biologic din spatele asocierii dintre singurătate și diabetul de tip 2 ar putea fi impactul singurătății constante asupra sistemului biologic responsabil de stres, care, în timp, afectează organismul și crește riscul de diabet.

„Dacă sentimentul de singurătate devine cronic”, a explicat dr. Hackett, „apoi, în fiecare zi, stimulezi sistemul de stres, în timp va duce la uzură corpului tău, iar acele modificări negative biologice legate de stres pot fi legate de dezvoltarea diabetului de tip 2”.

O altă explicație ar putea fi prejudecățile din gândirea noastră care ar putea perpetua asocierea dintre singurătate și diabet, deoarece, atunci când oamenii se simt singuri, se așteaptă ca cei din jur să reacționeze negativ, ceea ce face mai dificilă formarea unor relații de bună calitate.