Cleptomania este o tulburare complexă și dificil de tratat, care necesită o abordare integrată și multidisciplinară. Ce impact poate avea asupra calității...
Cleptomania este o condiție complexă de sănătate mintală, care provoacă un impuls irezistibil de a fura obiecte, indiferent de valoarea acestora sau de nevoile individului. Este însoțită de sentimente de vinovăție, rușine și stres și poate avea un impact semnificativ asupra vieții cotidiene a persoanei afectate.
Cauzele exacte ale cleptomaniei nu sunt încă pe deplin înțelese, dar cercetările indică o combinație complexă de factori genetici, neurochimici și psihologici. Persoanele cu cleptomanie pot avea o structură cerebrală diferită, în special în zonele care controlează impulsurile și inhibițiile. De asemenea, schimbările în chimia creierului pot juca un rol în dezvoltarea acestei tulburări.
Prevalența cleptomaniei este relativ mică, afectând aproximativ între 0,3% și 0,6% din populația SUA, de exemplu. Este mai des întâlnită la femei și persoanele atribuite la naștere de sex feminin. Apare într-o gamă largă de vârste, de la copii de numai 4 ani până la vârstnici de 77 de ani.
Simptomul principal al cleptomaniei este impulsul incontrolabil de a fura obiecte, care nu este motivat de nevoie sau de valoarea obiectului. Persoanele afectate pot simți o tensiune crescută înainte de a fura, urmată de o ușurare sau plăcere imediată după furt. Cu toate acestea, după ce aceste emoții dispar, mulți oameni experimentează sentimente intense de vinovăție sau rușine.
Diagnosticul cleptomaniei se bazează pe criterii specifice stabilite în Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale (DSM-5). Printre aceste criterii se numără repetatele încercări nereușite de a nu fura, senzația de tensiune înainte de furt și simțurile pozitive imediat după acesta. Este esențial ca un specialist să excludă alte condiții de sănătate mintală care ar putea explica comportamentul de furat.
Tratamentul cleptomaniei poate fi dificil și implică o combinație de medicamente și terapie. Medicamentele, cum ar fi antidepresivele, pot fi utilizate pentru a ajuta la gestionarea simptomelor. În plus, terapiile psihologice, cum ar fi terapia comportamentală cognitivă (CBT) sau terapia de grup, pot ajuta persoana să înțeleagă și să gestioneze mai bine impulsurile lor de furat.
În timpul tratamentului, este important ca persoana să fie sinceră și deschisă cu furnizorul lor de îngrijire medicală și să urmeze cu strictețe orice instrucțiuni sau planuri de tratament stabilite. În plus, sprijinul și înțelegerea din partea familiei și a prietenilor pot juca un rol crucial în procesul de recuperare.
Cleptomania poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții persoanei afectate, provocând probleme legale, dificultăți în relații și sentimente de izolare și stigmatizare. Cu toate acestea, cu tratament adecvat și sprijin continuu, mulți oameni reușesc să gestioneze și să-și controleze impulsurile lor de furat.
Cleptomania este o tulburare complexă și dificil de tratat, care necesită o abordare integrată și multidisciplinară. Cu un diagnostic precoce și o intervenție adecvată, persoanele afectate pot avea o șansă mai mare de recuperare și de gestionare a acestei condiții debilitante.
Un studiu arată că unele obiceiuri zilnice pot îmbunătăţi semnificativ sănătatea mintală. Cum e posibil și ce trebuie să faci.
De ce scaunele de la cinematograf sunt roșii. Impactul culorii asupra creierului.
Un studiu recent sugerează o legătură între posesia unei pisici și un risc mai mare de a dezvolta tulburări psihiatrice sau schizofrenie.
