Mercurul s-a demonstrat că poate induce boala autoimună la animalele cu susceptibilitate prin creşterea producţiei de anticorpi specifici şi crearea de semne patofiziologice ale bolii lupus-like (boala ce mimează lupusul). Dar, aceste efecte sunt observate doar la doze mari de Hg, doze mult superioare celor obţinute din consumul normal de peşte.
Un studiu al National Center for Biotechnology Information a testat ipoteza că mercurul nu declanşează direct boala autoimună, ci interacţionează cu triggeri ca: predispoziţia genetică, expunerea la antigeni sau la infecţii. Tratarea cobailor non-susceptibili la boala autoimună indusă de mercur cu doze mici şi expunere pe termen scurt la mercur anorganic (20-200 microg/kg) exacerbează boala şi accelerează mortalitatea prin lupus la cobaii C57Bl/6 x DBA/2. Mai mult, expunerea la doze mici de mercur creşte severitatea şi prevalenţa miocarditei autoimune experimentale (indusă prin imunizarea cu miozină - peptidă cardiacă – în adjuvant) la cobaii A/J.
Minerii, cei mai expuși
Pentru cercetătorii au testa această ipoteză examinat serumul populaţiei amazoniene expuse la mercur prin mineritul de aur la scară mică, cu sau fără infecţii malarice în antecedente. Au descoperit o creştere semnificativă a prevalenţei anticorpilor antinucleari şi antinucleolari precum şi o confirmare a interacţiunii mercurului cu malaria. Aceste rezultate sugerează un nou model de imunotoxicitate mediată de mercur ca fiind un co-factor în boală autoimună, crescând riscul şi severitatea bolii clinice în prezenţa altor evenimente declanşatoare, fie genetice fie dobândite.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
