Singurătatea, asociată cu demența. Izolarea socială crește riscul cu 31%

Vezi și: Extractul de ceapă, impact asupra glicemiei. Reduce nivelul zahărului din sânge cu 50%

Într-un studiu de referință, cercetătorii de la Universitatea de Stat din Florida au descoperit o legătură semnificativă între singurătate și riscul de demență. Publicat în Nature Mental Health, studiul a analizat date de la peste 600.000 de persoane din 21 de studii pe termen lung și a arătat că sentimentele de singurătate pot crește riscul de demență cu peste 30%.

Potrivit asistentei universitare Martina Luchetti, care a condus cercetarea, aceste concluzii subliniază importanța conexiunilor sociale pentru sănătatea cognitivă, mai ales în contextul pandemiei de COVID-19.

Restricțiile sociale impuse în acea perioadă au declarat singurătatea drept o criză de sănătate publică. Cercetătorii sugerează acum că singurătatea nu este doar o provocare emoțională – poate fi și un factor declanșator al deteriorării cognitive.

Singurătatea, factor de risc pentru demență

Pentru a obține o perspectivă globală, echipa de cercetători a efectuat o meta-analiză, integrând date din 21 de studii diferite și monitorizând sănătatea cognitivă în timp. Analiza lor a acoperit o gamă largă de rezultate cognitive, identificând singurătatea ca un factor de risc semnificativ nu doar pentru declinul cognitiv general, ci și pentru forme specifice de demență, precum boala Alzheimer.

"Demența există pe un spectru, cu schimbări neuropatologice care încep cu decenii înainte de apariția clinică", a explicat Luchetti, potrivit Study Finds.

Astfel, acest studiu scoate în evidență rolul pe care singurătatea l-ar putea avea în diferite stadii ale progresiei demenței. Mai mult, sentimentele de nemulțumire față de relațiile sociale au fost asociate cu un impact negativ asupra sănătății cognitive, indiferent de vârstă sau sex.

Vezi și: Vitamina D și Magneziul, perechea esențială pentru un sistem imunitar puternic. Magneziul activează nutrienții din Vitamina D

Singurătatea, factor de risc pentru demență - FOTO: Freepik@roshanielleshinha

Pandemia COVID-19 și singurătatea, semnal de alarmă pentru sănătatea publică

Singurătatea a crescut în timpul pandemiei, pe măsură ce mulți oameni – în special persoanele în vârstă – au fost forțați să rămână izolați. Aceasta a fost prima perioadă în care OMS a clasificat explicit singurătatea drept o criză de sănătate. Concluziile studiului confirmă că această criză are implicații de durată, putând accelera ratele demenței în rândul populațiilor vulnerabile.

"Acum că există dovezi solide ale unei asocieri, este esențial să identificăm sursele singurătății pentru a o preveni sau gestiona și a sprijini sănătatea și bunăstarea cognitivă a adulților în vârstă", a explicat Luchetti.

Vezi și: Ora de iarnă 2024. Schimbarea orei, impact psihologic. Dormim mai mult, dar cu ce preț. Radu Leca: Este o iluzie. Consecințele o să le vedem după 50 de ani

Disparități în date și limitări ale studiului

Deși setul de date a fost vast, cercetătorii au recunoscut limitări în diversitatea sa. Majoritatea participanților proveneau din țări occidentale cu venituri ridicate, lăsând un gol în înțelegerea modului în care singurătatea afectează riscul de demență în regiunile mai sărace și în diverse contexte culturale.

Luchetti a subliniat necesitatea unor studii suplimentare pentru a aborda acest decalaj, deoarece cazurile de demență sunt în creștere și în țările în curs de dezvoltare.

Pe lângă limitările geografice, studiul a trebuit să țină cont de variabile precum depresia și sănătatea fizică, care pot interacționa cu singurătatea și pot influența declinul cognitiv. În ciuda acestor complexități, concluziile studiului s-au menținut chiar și după ajustarea pentru acești factori, confirmând singurătatea ca factor de risc distinct.

Cu aceste noi dovezi, singurătatea se alătură listei factorilor de risc pentru demență, alături de fumat și lipsa activității fizice. Având în vedere prevalența sa, singurătatea poate necesita inițiative sociale și de sănătate mentală proactive – în special pentru adulții în vârstă, care adesea au mai puține legături sociale.

Programele comunitare, resursele de sănătate mentală și politicile care promovează implicarea socială ar putea fi esențiale pentru reducerea ratelor în creștere ale demenței.