Adolescent cu personalitate? Vezi ce boală riști la bătrânețe

Personalitatea adolescentului poate dezvălui un risc de demență mai târziu în viață. Acest risc, spun oamenii de ștință, este mai mic în rândul persoanelor în vârstă care au fost liceeni calmi, maturi și energici.

„Comportamentul calm și matur la adolescență a fost asociat cu o reducere de aproximativ 10% a riscului de demență la adulți”, a declarat co-autorul studiului Kelly Peters, cercetător principal la American Institutes for Research din Washington.

Constatarea își are originea în anii 1960, când peste 82.000 de elevi din aproximativ 1.200 de licee din SUA au făcut un test de personalitate. Peste 50 de ani mai târziu, trăsăturile lor de personalitate au fost comparate cu diagnosticul de demență.

Deși Peters a spus că există o mulțime de dovezi că personalitatea se schimbă în apropierea momentului diagnosticării demenței, întrebarea persistentă a fost dacă personalitatea sau unele aspecte ale acesteia provoacă de fapt demența.

„Aceasta este marea întrebare. Doar personalitatea poate fi afectată de demență? Sau este doar o expresie a bolii?", a spus ea.

Date comparate după 50 de ani

La vârsta medie de 16 ani, elevii au fost evaluați pentru 10 trăsături: calm, vigoare, organizare, încredere în sine, maturitate / responsabilitate, leadership, impulsivitate, dorință de interacțiune socială, sensibilitate socială și rafinament artistic și intelectual.

Până în 2011-2013, când aveau aproape 70 de ani, peste 2.500 au dezvoltat demență.

Autorul principal Benjamin Chapman, profesor asociat de psihiatrie la Universitatea din Rochester din New York.

După ce au comparat profilurile de personalitate cu actele medicale actuale, el și echipa sa au constatat că riscul de demență a fost în mod notabil mai mic în rândul persoanelor în vârstă care erau calme, viguroase și mature ca adolescenți.

Perosanele calme au fost definite persoanele fără stres și fără comportamente nevrotic; cele viguroase, au fost considerate persoanele energice și expresive; persoanele mature au fost definite ca fiind responsabile și conștiincioase.

Și banii păreau să conteze: calmul, vigoarea și maturitatea nu păreau să protejeze împotriva demenței adulții care au fost adolescenți ce au crescut în gospodării relativ sărace.

Analiză făcută preadevreme

Studiul lui Chapman a urmărit, de asemenea, demența abia în jurul vârstei de 70 de ani.

"Vârsta medie a unui diagnostic de Alzheimer este în jurul vârstei de 80 de ani", a spus Porsteinsson, directorul programului de îngrijire, cercetare și educație al bolii Alzheimer al universității. "Deci ar fi foarte bine să repetăm acest lucru peste alți 10-15 ani, pentru a vedea ce se întâmplă atunci când riscul de demență este într-adevăr în vârful său."

Deși concluziile evidențiază o legătură între demență și personalitate, el a spus că este greu de trasat o corelație directă.

"Dacă ești calm și conștiincios, faci alegeri mai bune pentru sănătate în viața ta? Și dacă da, sunt trăsăturile specifice de personalitate direct decisive în ceea ce privește demența? Sau riscul tău pentru demență reflectă indirect acele decizii mai bune?" Spuse Porsteinsson.

Heather Snyder este vicepreședinte al relațiilor de științe medicale la Asociația Alzheimer.

„Există o mare varietate de factori sociali, de mediu și genetici care pot contribui la riscul pentru demență și este nevoie de mai multe cercetări pentru a determina care sunt acestea și modul în care interacționează”, a spus Snyder.

Porsteinsson a avertizat împotriva utilizării studiului pentru a concluziona că există în mod clar o personalitate „bună” și una „proastă”. El a arătat că s-ar putea ca impulsibitatea și nervozitatea să crească riscul de demență, dar îna celași timp să aducă alte abilități, diferite.

Studiul a fost publicat pe 16 octombrie în JAMA Psychiatry.