Sindromul de canal carpian are o frecvență mai mare în rândul femeilor.
Sindromul de canal carpian reprezintă o neuropatie prin încarcerarea nervului median la nivelul pumnului, fiind cea mai frecventă neuropatie de compresie a membrului superior. Aceasta este exprimată clinic prin tulburări senzitive şi motorii în teritoriul de distribuţie a nervului median, care produc limitări funcţionale în activităţile zilnice ale pacientului.
Frecvent afectarea este bilaterală, deşi mâna dominantă este mai sever vizată. Pacientul prezintă iniţial modificări senzitive la nivelul degetelor mare, arătător, mijlociu și jumătatea radială a degetului inelar pe faţa palmară, cu senzaţie de arsură, amorţeală, furnicături şi tumefiere, acestea apărând iniţial nocturn. Ulterior apare scăderea forţei musculare şi atrofia eminenţei tenare.
Tratamentul este iniţial conservator şi include ortezare şi tratament de recuperare cu sau fără injectare de corticosteroizi în canalul carpian, iar în cazul eşecului acestui tratament sau a instalării deficitului motor, se indică tratamentul chirurgical pe cale deschisă sau endoscopică, cu eliberarea nervului median.
Sindromul de canal carpian apare mai frecvent la femei faţă de bărbaţi, la persoanele de vârstă medie (30-60 de ani). Studiile recente arată că prevalenţa sindromului de canal carpian nu este mai mare la utilizatorii intensivi de computer, frecvenţa fiind aceeaşi cu cea din populaţia generală. Mâna dominantă, care la marea majoritate a populației este cea dreaptă, este predispusă să fie afectată de disfunctionalitățile petrecute în tunelul carpian.
Alți factori de risc: moștenirea genetică (un tunel carpian îngust poate fi moștenit de la părinți); fractură sau dislocare a încheieturii; diformitate a mâinii sau a încheieturiiboli din spectrul artritei, precum guta sau artrita reumatoidă; sarcina; hemodializa; obezitatea; hipotiroidie; diabet; alcoolism; fumatul; tumoră crescută în tunelul carpian.
Un simptom precoce tipic este trezirea pacientului în timpul nopţii cu senzaţie de amorţeală sau durere la acest nivel, iar în timpul zilei aceste simptome apar în timpul activităţilor care necesită o flexie sau o extensie accentuată sau la mişcări repetitive de flexie-extensie. Durerea şi amorţeala de la nivelul mâinii pot iradia în antebraţ sau pe faţa palmară a pumnului. Simptomele se pot ameliora dacă pacientul scutură de câteva ori mâna sau schimbă poziţia acesteia.
Anumite mişcări repetitive sau susţinute declanşează simptomele, iar unele activităţi din viaţa cotidiană, de exemplu condusul maşinii sau activitatea la computer, devin mai dificile.
Alte simptome care pot apărea sunt senzaţia de tumefiere a mâinii, de tegumente uscate sau reci.
Prin examinarea fizică se face compararea celor două mâini şi a eminenţei tenare şi hipotenare de la mâna afectată pentru a se observa asimetria. Testele specifice sunt reprezentate de testul Phalen, Tinel şi cele de compresie nervoasă.
Diagnosticul pozitiv al sindromului de canal carpian se face cu ajutorul examenului electromiografic (EMG) şi al studiilor de conducere nervoasă, care pot confirma diagnosticul, determina severitatea, ghida tratamentul, măsura eficienţa acestuia şi exclude alte patologii.
Radiografia de pumn este utilă pentru a exclude o boală articulară degenerativă sau o fractură la acest nivel.
Te simți epuizat(ă) după fiecare masă? Nu ești singur(ă)! Iată de ce.
Are sângele pe care medicina nu l-a mai văzut niciodată! Niciun alt om nu o mai are! Ce au găsit cercetătorii în ADN-ul ei i-a lăsat fără cuvinte...
Amețeala la ridicare poate fi un simptom inofensiv, dar dacă apare des sau este însoțită de alte simptome, nu o ignora.
O poveste despre rușine, durere și un diagnostic despre care nu vorbește nimeni destul.
