Accident vascular cerebral, recuperarea funcțiilor. Dr Adriana Dulămea explică

Conf Univ Dr Adriana Dulămea, Șef Secție Neurologie din cadrul Institutului Clinic Fundeni, a explicat, în cadrul campaniei „Asumă-ți să fii sănătos!" că zona afectată de accidentul vascular cerebral și cantitatea de țesut cerebral afectată determină impactul pe care accidentul vascular îl va avea asupra pacientului.

„Dacă partea dreaptă a creierului este cea afectată, partea stângă a corpului va prezenta tulburări de mișcare și de sensibilitate, iar dacă partea stângă a creierului este cea implicată, partea dreaptă a corpului va fi cea afectată. Leziunile părții stângi a creierului se pot asocia și cu tulburări de limbaj și de vorbire. Alte probleme ce pot apărea în urma unui accident vascular cerebral sunt cele de înghițire, de echilibru, respiratorii și tulburările de vedere", a spus medicul.

După tratamentul în urgență al accidentului vascular cerebral, atenția principală este îndreptată către recuperarea pe cât posibil a functionalitații și a independenței.

„Terapiile de recuperare recomandate vor ține cont de vârsta pacientului, starea generală de sănătate și gradul de dizabilitate provocat de accidentul vascular. Medicii vor lua în considerare stilul de viață al fiecarui pacient, prioritățile acestuia și disponibilitatea membrilor familiei pentru a-l îngriji sau a unor îngrijitori. Programul de recuperare poate începe înainte de a părăsi spitalul și poate fi continuat într-o secție de recuperare medicală, în alte unități de recuperare medicală, unde să existe și medic de recuperare medicală și ulterior, acasă", a arătat Conf Univ Dr Adriana Dulămea.
Recuperarea este diferită pentru fiecare pacient în parte. „În funcție de starea pacientului, echipa implicată în procesul de recuperare poate fi formată din medic neurolog, medic specialist în recuperare neurologică, medic psihiatru, psiholog, nutriționist, fizio-kinetoterapeut, logoped, asistente medicale, infirmiere. Accidentul vascular cerebral reprezintă un eveniment ce schimbă viața pacientului, care poate afecta pe lângă starea fizică, și starea emoțională. Pacientul se poate simți neajutorat, frustrat, apatic, poate prezenta tulburări de comportament", a arătat medicul.

Iată recomandările făcute de ea:

O parte extrem de importantă a recuperării după un accident vascular cerebral este păstrarea stimei de sine și a legăturilor cu oamenii din jur.

Câteva strategii care pot ajuta atât pacienții, cât și îngrijitorii sunt:

Pacientul nu trebuie să fie prea aspru cu el însuși, ci trebuie să-și accepte noua condiție, să înțeleagă că recuperarea fizică și psihică implică mult efort și durează mult timp. El trebuie să țintească spre o altă formă de „normalitate", să se bucure și de cel mai mic progres și să aibă răbdare.

Pacientul trebuie să iasă din casă, deși îi este greu – nu trebuie să se descurajeze că nu se mai poate deplasa ca înainte și că necesită baston, cadru sau chiar cărucior cu rotile.

Să facă parte dintr-un grup de suport – întâlnirile cu alți oameni care au suferit un accident vascular cerebral contribuie la un schimb de informații și de experiență foarte util pentru pacienți.

Pacientul trebuie să spună familiei și prietenilor care îi sunt nevoile, întrucât aceștia vor dori să îi fie de ajutor, dar de cele mai multe ori nu vor ști cum să o facă.

Neuroreabilitarea

Cum se realizează reabilitarea post-accident vascular cerebral (neuroreabilitarea):

Recuperarea deficitului motor, adică a paraliziei se realizează individualizat în funcție de tipul AVC, teritoriul cerebral afectat și de starea clinică generală a pacientului.

Este indicată inițierea cât mai precoce a recuperării motorii, inițial cu mobilizarea pacientului în pat și ulterior utilizând strategii individualizate în funcție de gradul deficitului motor și localizarea acestuia.

Principalul obiectiv al neuroreabilitării este învățarea motorie. Această tehnică permite realizarea de noi sinapse, modificări în sinapsele existente și producția de substanțe neurotransmițătoare cu rezultate în reluarea funcțiilor motorii pierdute prin leziunile cerebrale.

Pacienții efectuează kinetoterapie pasivă și activă. Mișcările „pasive" sunt cele în care terapeutul ajuta pacientul, în timp ce mișcările „active" sunt efectuate de către pacient fără ajutor din partea terapeutului. Există o corelație între gradul de învățare motorie și „intensitatea" și frecvența tehnicilor de kinetoterapie. Învățarea motorie nu trebuie să lipsească din procedurile de reabilitare și este responsabilă de cele mai multe rezultate în recuperarea deficitelor motorii.

Recuperarea tulburării de vorbire și limbaj

Unul dintre cele mai frustrante efecte ale accidentului vascular cerebral este afectarea vorbirii și limbajului și de aceea este necesară începerea cât mai precoce a recuperării limbajului cu ajutorul unui logoped.

Câteva lucruri care ar putea fi de folos pacienților cu aceste afecțiuni și îngrijitorilor lor sunt:

Exersarea- pacientul trebuie să încerce să poarte măcar o dată pe zi o conversație; aceasta îl va face să își dea seama ce funcționează cel mai bine în cazul lui și va contribui la creșterea încrederii în sine a pacientului.

Vorbirea se poate face cu mai mare ușurință dacă pacientul nu este grăbit, este relaxat. Unora dintre pacienți, perioada de după cină li se pare una potrivită pentru a vorbi.

Pacientul trebuie să se exprime așa cum poate – el poate folosi mai puține cuvinte, să se folosească mai mult de gesturi, să folosească un anumit ton în funcție de ceea ce vrea să spună.

Pentru a își exprima dorințele, pacientul poate avea nevoie, de exemplu, de cartonașe cu cele mai folosite cuvinte, de poze cu membrii familiei sau cunoștinte, etc.

Recuperarea tulburărilor de înghițire (disfagie)

AVC poate provoca o tulburare de înghițire numită disfagie. Dacă nu este identificată și tratată, poate duce la o alimentație slabă, pneumonie și dizabilitate.

Aspirația este o problemă comună pentru persoanele cu disfagie. Se produce atunci când ceva înghițit intră pe căile respiratorii și în plămâni. În mod normal, aspirația provoacă o tuse violentă, dar un accident vascular cerebral poate reduce senzația. În acest caz, este posibil să nu știți că aspirați (aspirație silențioasă).

În timp ce vă aflați în spital după un accident vascular cerebral, sunteți analizați pentru a determina capacitatea de a înghiți în siguranță. Dacă aveți o problemă cu înghițirea în condiții de siguranță, este posibil să nu vi se permită să mâncați până când medicul neurolog și logopedul nu evaluează cât de bine:

Se mișcă mușchii din gură.

Puteți înghiți.

Funcționează mușchii implicați în vorbire.

Medicul neurolog vă poate recomanda să schimbați ceea ce mâncați și beți. Acest lucru se datorează faptului că unele alimente sunt greu de mestecat, iar lichidele subțiri sunt adesea greu de înghițit. Medicul neurolog va determina cât este de sigur să mănânci mai multe alimente normale.

Alimentația adecvată este esențială. Așadar, dacă aveti probleme la înghițit, este posibil să vi se sugereze un tub de alimentare care să vă ajute nevoile nutritive.

Planuri de tratament

Logopedul elaborează un plan de tratament pentru a răspunde nevoilor dvs. specifice, care include exerciții pentru îmbunătățirea coordonării mișcărilor musculare la nivelul gurii și gâtului. Pentru a compensa funcția pierdută, planul vă poate solicita, de asemenea, să:

Întoarceți capul într-o parte pentru a oferi o mai bună protecție a căilor respiratorii.

Luați numai înghițituri mici de lichid pentru a reduce la minimum aspiratia în căile respiratorii.

Precauții comune

Aceste precauții comune vă pot ajuta să înghițiți mai în siguranță:

Stai drept când mănânci sau bei.

La mușcături și înghițituri mici.

Nu vă grăbiți.

Ștergeți toate mâncarea din gură.

Reabilitarea disfagiei este alcătuită atât din abordări compensatorii, cât și din cele reabilitative.

Strategiile compensatorii sunt utilizate pentru a reduce simptomele disfagiei fără a modifica fiziologia, în timp ce abordările de reabilitare sunt concepute pentru a îmbunătăți fiziologia înghițirii, siguranța la înghițire și toleranța dietei cel mai puțin restrictive.

Unele strategii sunt de natură compensatorie și reabilitatoare, prin faptul că pot elimina acut simptomele disfagiei, iar atunci când este folosită în timp, îmbunătățește înghițirea fiziologică. Mai multe tehnici sunt frecvent utilizate în reabilitarea disfagiei.

Tehnicile tradiționale de tratament includ exerciții de întărire a limbii, stimulare termic-tactilă, exerciții de menținere a limbii, manevra Mendelsohn, înghițirea supraglotică și supersupraglotică, înghițirea cu efort și exercițiul Shake.