Boala Parkinson: pacienți care și-au pierdut abilitatea de a înota din cauza dispozitivului de stimulare a creierului

Cercetătorii au identificat nouă cazuri de persoane care și-au pierdut capacitatea de a înota după ce lis-a implantat un dispozitiv de stimulare profundă a creierului pentru a controla simptomele bolii Parkinson. Noua cercetare este publicată în 27 noiembrie 2019, numărul online de Neurologie, jurnalul medical al Academiei Americane de Neurologie.

Toate cele nouă persoane au fost înotătoare bune chiar și după diagnosticul bolii Parkinson. Dar, odată ce au avut intervenția chirurgicală de implantare a dispozitivului de stimulare cerebrală profundă, cercetătorii au descoperit în timp ce alte simptome ale mișcării se îmbunătățeau, abilitățile lor de înot s-au deteriorat, notează MedicalXpress.

„Până când nu se fac mai multe cercetări pentru a determina de ce unele persoane cu dispozitiv de stimulare profundă a creierului nu mai pot înota, este crucial ca oamenilor să li se spună acum despre riscul potențial de înec și necesitatea unei evaluări atent supravegheate a abilităților lor de înot înainte de a intra în apă ", a spus autorul Daniel Waldvogel, medic de la Universitatea din Zurich din Elveția.

Pentru stimularea creierului profund, electrozii sunt plasați în anumite zone ale creierului pentru a controla mișcările anormale. Electrozii sunt conectați la un dispozitiv așezat sub piele în partea superioară a pieptului. Aparatul controlează impulsurile electrice.

Trei cazuri, în lucrarea de cercetare

Din cele nouă cazuri documentate, trei sunt evidențiate în lucrarea de cercetare. Simptomele de mișcare ale fiecărei persoane s-au îmbunătățit după stimularea profundă a creierului.

Un bărbat în vârstă de 69 de ani, care era un înotător bun și trăia pe un lac, a sărit în apă, după o stimulare profundă a creierului. De vreme ce simptomele sale de mișcare s-au îmbunătățit, a crezut că va putea înota. Dar nu a putut. El le-a spus cercetătorilor că s-ar fi înecat dacă nu ar fi fost salvat de un membru al familiei.

O femeie în vârstă de 59 de ani, care a fost înotătoare competitivă și a continuat să înoate după ce a fost diagnosticată cu boala Parkinson, nu mai era în măsură să înoate după stimularea creierului profund. Nici după practică, ea nu și-a recăpătat niciodată nivelul anterior.

O femeie în vârstă de 61 de ani care a înotat în competiții care traversează Lacul Zurich, care are o lungime de doi kilometri, abia ar putea înota la două zecimi de kilometru după stimularea creierului profund. Ea s-a plâns de o postură penibilă când a încercat să înoate.

Dispozitivele, oprite și repornite 

Trei dintre cele nouă persoane și-au oprit dispozitivele de stimulare a creierului profund și au putut imediat să înoate. Dar, deoarece celelalte simptome ale mișcării lor s-au agravat, au pornit din nou dispozitivele.

„Înotul este o mișcare extrem de coordonată care necesită o coordonare complicată a brațelor și picioarelor”, a spus Waldvogel. „Trebuie determinată exact modul în care stimularea profundă a creierului interferează cu această abilitate”.

Waldvogel a menționat că raportul include doar câteva cazuri. Este nevoie de mai multe cercetări în grupuri mari de persoane pentru a determina procentul de persoane cu boala Parkinson care își pierd capacitatea de a înota cu stimularea creierului profund.