Consumul de alcool, asociat cu un volum mai mic al creierului

Consumul excesiv de alcool prezintă multe riscuri, inclusiv probleme cardiace și hepatice, un risc mai mare de cancer și chiar leziuni ale creierului.

Cercetările au sugerat că există o asociere între consumul ridicat de alcool și reducerea substanțelor albe și cenușii din creier.

Până în prezent, majoritatea specialiștilor au susținut că consumul de alcool duce la această scădere a volumului creierului, dar această concluzie ar putea fi greșită.

Recent, o echipă de cercetători de la Universitatea Washington din St. Louis, MO și Duke University din Durham, NC, a efectuat un studiu care sugerează că alcoolul poate să nu fie vinovatul din spatele volumului cerebral mai mic.

Concluziile indică faptul că atât volumul creierului redus, cât și predispoziția spre consumul de cantități mai mari de alcool pot avea aceeași cauză: genetic makeup (se referă la genele care determină caracteristici fizice). „Rezultatele noastre sugerează că asocierile dintre consumul de alcool și volumul redus al creierului sunt atribuite factorilor genetici împărtășiți", spune autorul principal Ryan Bogdan. „Volumul mai mic al creierului în anumite regiuni poate predispune o persoană la un consum mai mare de alcool”, continuă el.

„Studiul este impresionant, deoarece folosește o varietate de abordări și tehnici de analiză a datelor pentru a ajunge la concluzii care converg către aceeași concluzie”, adaugă Bogdan.

Genele ar putea fi cauza principală

În cadrul studiului - ale cărui rezultate apar în revista Biological Psychiatry - cercetătorii au analizat datele din trei studii separate de imagistică cerebrală. Aceste studii au inclus unul care a recrutat gemeni și frați non-gemeni, cu diferite comportamente de consum de alcool și unul care a implicat copii care nu au avut expunere la alcool la momentul inițial.

În cel de-al treilea studiu, cercetătorii au efectuat analize pentru a determina expresia genelor în creier folosind probe de țesut pe care le-au colectat postmortem de la organele donate.

În total, anchetatorii au avut acces la date despre 2.423 de persoane. „Studiul nostru oferă dovezi convergente că există factori genetici care duc atât la volume mai mici de materii cenușii cât și la consumul crescut de alcool”, spune autorul principal David Baranger.

Mai precis, echipa a descoperit că indivizii care aveau un aport mai mare de alcool aveau un volum mai mic de materii cenușii în cortexul prefrontal dorsolateral și insula, care sunt două regiuni ale creierului care joacă roluri cheie în emoție, regăsirea memoriei, cicluri de recompensare și luarea deciziilor.

Cercetătorii au remarcat că, potrivit analizei lor, substanța cenușie mai mică în aceste două regiuni ale creierului s-a datorat de fapt unui genetic makeup specific, care, la rândul său, a fost asociat și cu un risc crescut de consum mai mare de alcool, atât în adolescență, cât și la tineri maturitate.

„Aceste descoperiri nu reduc ipoteza conform căreia abuzul de alcool poate reduce și mai mult volumele de materie cenușie, dar sugerează că volumele creierului au început să fie mai mici pentru a începe”, clarifică Baranger.

„Ca rezultat, volumele creierului pot servi, de asemenea, ca markeri biologici utili pentru variațiile de gene legate de vulnerabilitatea crescută pentru consumul de alcool”, adaugă el.

În concluzia lucrării de studiu, cercetătorii remarcă faptul că ar trebui, probabil, să acordăm o atenție sporită factorilor de risc genetic atunci când evaluăm riscul pentru un consum mai mare de alcool.

"Luate pe lângă dovezile că consumul mare de alcool induce reduceri ale volumului de materie cenusie, datele noastre ridică posibilitatea intrigantă că reducerile conferite genetic de volumele de materii cenușii regionale pot favoriza consumul de alcool de la adolescență până la vârsta adultă, ceea ce poate, la rândul său, duce la atrofie accelerată în aceste regiuni și în alte regiuni."

Mai mult, autorii remarcă faptul că, deși rezultatele actuale se referă în mod specific la consumul de alcool, ele s-ar putea aplica și la riscul de a utiliza alte substanțe, pe care aceiași factori de risc genetici le pot conduce.