Cercetători germani au analizat relația dintre demența la vârstnici și medicamentele antihipertensive. Studiul a inclus circa 25.000 de persoane.
Demență, medicamente. „Prevenirea demenței devine tot mai mult un domeniu de interes", susține medicul Jens Bohlken de la Institutul de Medicină Socială, Sănătate Ocupațională și Sănătate Publică (ISAP) din cadrul Facultății de Medicină a Universității din Leipzig, Germania, citat de sciencedaily.com.
În cercetare s-a folosit o vastă bază de date care a inclus prescripții de medicamente, diagnostice și date medicale și demografice de bază obținute direct și în format anonim din sistemele informatice utilizate în practicile medicilor de familie și specialiștilor.
Cercetarea a mai cuprins și pacienți cu valori ale tensiunii arteriale documentate și un diagnostic inițial de demență de toate cauzele în 739 de practici generale în Germania, între ianuarie 2013 și decembrie 2017 (data indexului). La studiu au participat vârstnici ce aveau 60 de ani în decembrie 2017, monitorizați cu cel puțin 12 luni înainte de luna amintită și cu diagnostic de hipertensiune arterială înainte de decembrie 2017.
Cercetătorii au testat pe 12.405 de pacienți cu demență și 12.405 pacienți fără demență – cu vârsta medie de 80,6 ani; 61,3% au fost femei – felul în care reacționează corpul la folosirea unor medicamente antihipertensive precum: diuretice, beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei și blocante ale receptorilor angiotensinei II.
Rezultatele au arătat că utilizarea acestor medicamente au scăzut incidența demenței. „Numai terapia antihipertensivă singură nu poate garanta că demența nu va apărea niciodată. (...) Cu toate acestea, aceste constatări evidențiază importanța prescrierii medicamentelor antihipertensive în contextul de prevenire a declinului cognitiv asociat hipertensiunii", a apreciat medicul Karel Kostev, corespondent la Departamentul de Epidemiologie al IQVIA (Germania).
Autorii studiului menționează că e nevoie de studii suplimentare ca să se obțină o mai bună înțelegere a medicamentelor asociate cu un risc scăzut de demență, dar și pentru a lua în calcul o serie de factori ca fumatul, activitatea fizică, educația, locul de muncă.
Studiul va fi publicat în următoarea ediție a Jurnalului Bolilor Alzheimer. Poate fi găsit AICI.
Acești 10 factori cresc riscul de AVC și contribuie la gravitatea acestuia.
Acesta este cel mai rău lucru pe care îl faci imediat ce te trezești și îți macină sănătatea.
Ce se întâmplă în creier după 40 de ani. Schimbările sunt ireversibile și cu impact major.
COVID a generat complicații pe termen lung, iar efectele se văd și în prezent. Apar la 88% din persoanele care au avut COVID.
Simptomul repetitiv care poate fi un semn de demență. Apare cu ani înainte de pierderea memoriei.
Acesta este considerat, de fapt, a fi primul semn al bolii Alzheimer. Apare cu ani de zile înainte de pierderea memoriei.
Epuizarea poate persista până la un an după un accident vascular tranzitoriu, mai ales la persoanele cu anxietate sau depresie anterioară.
Semnul simplu care indică revenirea din comă. Ce se întâmplă în creierul pacienților. Care este semnalul cheie.
Acesta este primul semn al bolii Parkinson. Apare cu cel puțin 10 ani înaintea tremorului.
Această boală îți fură 13 ani de viață. După diagnostic, speranța de viață scade considerabil.
Un semnal neobișnuit care ar putea indica o tumoră cerebrală. Testul simplu al bătăilor din palme.
Lipsa acestei vitamine îți afectează grav creierul. Duce la tulburări neurologice. Crește inflamația creierului.
O simplă fotografie a ochilor poate detecta Alzheimer cu 10 ani înainte. Descoperirea care schimbă totul!
Un test rapid de 15 minute ar putea îmbunătăți șansele pacienților cu AVC de a evita leziunile cerebrale.
