Persoanele cu ADHD, predispuse la Alzheimer. Care este legătura dintre cele două boli neurologice

Persoanele cu ADHD care suferă de deficit de atenție/hiperactivitate ar putea dezvolta boala Alzheimer, la vârstă adultă, sugerează ultimele cercetări. Studiul a arătat că biomarkerii ADHD au fost asociați colectiv cu scăderi cognitive, în special în memorie, în rândul adulților în vârstă neafectați anterior, notează Inside Precision Medicine.

Declinul cognitiv a fost cel mai frecvent la cei care au afișat inițial peptida amiloidă (A)-β pe scanările creierului, care este o proteină implicată pe scară largă în Alzheimer.

Cercetări suplimentare au indicat că persoanele vulnerabile genetic la ADHD ar putea fi susceptibile la efectele nocive ale A-β, oferind astfel o legătură cu boala Alzheimer.

Vezi și: Celine Dion, în lacrimi, despre boala care o face "statuie umană": Mă doare să vă spun asta! Am fost diagnosticată cu sindromul persoanei rigide. Mi-e atât de dor de voi!

Persoanele la risc, identificate timpuriu

Constatările, în psihiatrie moleculară, ar putea ajuta la identificarea persoanelor cu risc care ar putea beneficia de noile tratamente care devin disponibile în stadiile incipiente în progresia Alzheimer.

"Acest studiu evidențiază ceea ce mulți din domeniu discută deja: Impactul ADHD poate fi observat de-a lungul duratei de viață și ar putea fi legat de afecțiuni neurodegenerative, cum ar fi boala Alzheimer", a declarat cercetătorul principal Douglas Leffa, phD, rezident în psihiatrie la Universitatea din Pittsburgh Medical Center.

Leffa și colegii au folosit un scor de risc poligenic pentru a determina predispoziția genetică generală la ADHD la 212 adulți fără deficiențe cognitive care au luat parte la un studiu privind depistarea precoce a bolii Alzheimer.

Toți participanții aveau vârste cuprinse între 55 și 90 de ani, au fost supuși unor scanări și au avut evaluări cognitive regulate pe o perioadă de șase ani. Echipa a constatat că un scor de risc poligenic ADHD mai mare a fost asociat cu un declin cognitiv mai mare în timpul urmăririi.

Efectul combinat al unui scor de risc ridicat de ADHD și depunerea Aβ a creierului asupra deteriorării cognitive a fost mai semnificativ decât atunci când fiecare măsură a fost luată izolat.

Printre participanții pozitivi pentru peptida Aβ, un scor de risc poligenic ADHD mai mare a fost asociat cu creșterea patologiei proteinelor în lichidul cefalorahidian (LCR), care a fost legată de boala neurodegenerativă și a fost, de asemenea, legată de atrofia creierului în regiunile frontale și parietale ale creierului.

"Aceste descoperiri sugerează că răspunderea genetică față de ADHD crește susceptibilitatea la declin cognitiv, patologia și neurodegenerarea în prezența patologiei Aβ în creierul persoanelor în vârstă", rezumă cercetătorii.

Ei sugerează scorul de risc poligenic ADHD ar putea fi utilizat pentru a evalua riscul de declin cognitiv la adulții în vârstă Aβ-pozitiv. Acesta ar putea fi, de asemenea, utilizat pentru a prezice deteriorarea cognitivă în absența biomarkeri pentru boala Alzheimer.

Vezi și: Ceaiul antibacterian care reglează echilibrul hormonal și durerea de artrită. De ce e bine să-l bei de 3 ori pe zi

AHDH, manifestare la adulți

ADHD-ul poate fi împărțit în trei subtipuri: 

- tulburarea cu deficit de atenție;

- tulburarea cu hiperactivitate și impulsivitate care se manifestă mai frecvent la copii și la adolescenți, mai puțin la adulți;

- varianta combinată, cu deficit de atenție, hiperactivitate și impulsivitate.

Dacă la copii acesta se manifestă prin: visare cu ochii deschiși, incapacitatea de a se concentra asupra sarcinilor, pierderea lucrurilor, frământare, dificultate în a urma instrucțiunile, vorbire și zgomote excesive, precum și asumarea unor riscuri inutile, la adulți lucrurile se prezintă diferit într-o oarecare măsură.

Vezi și: Ingredientul care ține loc de UNT. Loredana Groza, rețetă. Are vitaminele A, D și E și este alternativă sănătoasă pentru produsele cu lactoză

ADHS-ul la adulți se prezintă astfel:

- impulsivitate;

- dezorganizare și probleme în stabilirea priorităților;

- abilități slabe de gestionare a timpului;

- probleme de concentrare asupra unei sarcini;

- probleme cu multitasking-ul;

- activitate excesivă sau neliniște excesivă;

- planificare deficitară;

- toleranță scăzută la frustrare;

- schimbări frecvente de dispoziție;

- probleme de urmărire și finalizare a sarcinilor;

- temperament fierbinte;

- dificultăți în a face față stresului.

Citește mai departe AICI