Rolul medicamentelor pentru ADHD în îmbunătățirea funcțiilor cognitive. Ce spun ultimele studii
Un studiu recent a demonstrat că atât medicamentele stimulante, cât și cele nestimulante pentru ADHD pot îmbunătăți semnificativ funcțiile cognitive.
Un nou studiu a constatat că atât medicamentele stimulante, cât și cele nestimulante pentru ADHD îmbunătățesc funcția cognitivă. Cercetătorii au examinat efectele pe termen lung ale ambelor tipuri de medicamente și au ajuns la concluzia că acestea oferă beneficii cognitive similare.
Medicamentele pentru ADHD afectează absorbția de dopamină și noradrenalină, substanțe chimice cerebrale care sunt de obicei mai scăzute la persoanele cu această afecțiune. Studiul a constatat că medicamentele pentru ADHD îmbunătățesc atenția, inhibiția, timpul de reacție și memoria de lucru, patru funcții cognitive cheie.
Studiul a constatat că utilizarea cronică a ambelor medicamente a produs beneficii cognitive în general similare. Constatările sugerează că medicamentele pentru ADHD ar putea susține funcția cognitivă la copiii, adolescenții și adulții cu ADHD.
Îmbunătățirea funcției cognitive
Un studiu a constatat că atât medicamentele stimulante, cât și cele nestimulante pentru ADHD îmbunătățesc funcțiile cognitive. Stimulantele sporesc nivelurile de dopamină și noradrenalină, esențiale pentru atenție și funcția executivă, prin blocarea recaptării acestora.
Non-stimulantele susțin funcția cognitivă prin diferite căi, fie prin inhibarea selectivă a recaptării norepinefrinei, fie prin modularea receptorilor alfa-2 adrenergici din cortexul prefrontal.
Ambele tipuri de medicamente îmbunătățesc funcțiile cognitive, cum ar fi atenția și memoria de lucru, prin optimizarea nivelurilor de neurotransmițători și îmbunătățirea conectivității rețelei cerebrale.
Vezi și: Cele mai comune cauze ale bolilor renale. Cum să îți menții rinichii sănătoși

Foto: Freepik
Simptomele ADHD la copii și adulți
ADHD este o afecțiune neurodivergentă caracterizată prin hiperactivitate, neatenție și impulsivitate. Hiperactivitatea implică mișcări constante și incapacitatea de a rămâne nemișcat, în timp ce impulsivitatea presupune să acționezi fără o previziune atentă.
Neatenția implică faptul de a fi ușor de distras și de a avea o capacitate de atenție redusă, precum și dificultăți în a duce la bun sfârșit sarcini complexe.
Copiii cu ADHD se pot agita, îi pot întrerupe frecvent pe ceilalți și se pot strădui să finalizeze sarcinile.Adulții cu ADHD se pot confrunta cu dezorganizare cronică, gestionare deficitară a timpului și dificultăți în stabilirea priorităților sarcinilor.
Hiperactivitatea se dezvoltă, de obicei, în jurul vârstei de 4 ani, atingând un vârf la 7-8 ani, iar apoi scade ușor în adolescență. Impulsivitatea, cea mai frecventă trăsătură a ADHD la adulți, poate dura până la vârsta adultă și poate avea un impact negativ asupra abilităților sociale ale unei persoane. Hiperactivitatea se dezvoltă adesea în jurul vârstei de 4 ani, în timp ce impulsivitatea poate dura până la vârsta adultă.
Se îmbunătățesc simptomele ADHD odată cu vârsta?
Simptomele ADHD pot deveni mai puțin severe pe măsură ce o persoană îmbătrânește, datorită maturizării creierului din adolescență până la vârsta adultă timpurie. Creierul trece printr-un proces intens de recablare și de tundere, ceea ce duce la schimbări în alegerile făcute în timpul adolescenței.
La vârsta adultă, cortexul prefrontal devine mai solidificat și învață să noteze și să bifeze sarcini, ceea ce ajută la dezvoltarea abilităților de adaptare și a funcției executive. Experiența joacă, de asemenea, un rol în a ajuta persoanele cu ADHD să asiste la acest proces de recablare.
ADHD este o afecțiune care afectează în mod diferit indivizii, mai mulți factori contribuind la dezvoltarea sa. Genetica poate juca un rol, deoarece ADHD se moștenește. Structura și rețeaua creierului pot juca, de asemenea, un rol, anumite zone ale creierului fiind mai mici sau mai mari la persoanele cu ADHD.
Aceste diferențe pot include cortexul prefrontal, ganglionii bazali, sistemele de recompensă și zonele limbice. Creierul este, de asemenea, diferit din punct de vedere chimic, deoarece acesta este locul unde sunt vizate medicamentele. La pacienții cu ADHD se constată niveluri scăzute de dopamină și noradrenalină, care este asociată cu fericirea și recompensa.
-
-
-
Cum să scapi de gazele provocate de fasole25.02.2026, 19:56
-
Fructul care e mai sănătos atunci când e congelat25.02.2026, 19:30
-
Gena "Dictator" care forțează cancerul să invadeze întreg corpul25.02.2026, 18:14
"Curățarea creierului” în timpul somnului poate reduce riscul de demență. Cum faci asta
Testul de urină care poate prezice dacă faci demență. O simplă analiză descoperă boala
Leziunile cerebrale cresc riscul de glioblastom. Ce simptome să urmărești
Vârstnicii cu demență, risc crescut de pierdere a autonomiei după traumatisme severe
8 semne timpurii ale sclerozei multiple
Prebiotice ieftine care îmbunătățesc memoria după 60 de ani
Sindromul de tunel carpian: semnul dat de furnicături în mână. 3 simptome subtile ale bolii
Izolarea socială, factor de risc pentru demență
Virusul aparent inofensiv care ar putea declanșa boala Parkinson
Tumorile cerebrale se ascund în creier mult timp înainte de diagnosticare
Legătura dintre boala inflamatorie intestinală și demența. De ce ne pierdem memoria
Sciatica: cauza, simptome, tratament. 3 greșeli pe care le facem zilnic
Boala extrem de comună care dublează riscul de AVC
Sindromul de oboseală cronică este o boală reală, nu o tulburare psihologică
Ce se întâmplă în creierul celor care au făcut AVC
Primul semn al bolii Alzheimer. Vlad Ciurea: Acest lucru distruge creierul
Secretul neașteptat care îți protejează creierul după 50 de ani. Nu are legătură cu pastilele
Acesta este secretul unui creier sănătos. Previne pierderile de memorie și nu sunt necesare pastile.
Siropul comun care îți protejează creierul de Parkinson
Adevărul ascuns despre băuturile care îți distrug creierul
Băuturile care îți condamnă creierul la demență. Au efect pe termen lung.
