Troznitul gâtului, risc pentru AVC. Un medic neurolog vine cu explicații
Obiceiul relaxant care poate provoca AVC. Ce să nu mai faci niciodată.
Un studiu recent a demonstrat că atât medicamentele stimulante, cât și cele nestimulante pentru ADHD pot îmbunătăți semnificativ funcțiile cognitive.
Un nou studiu a constatat că atât medicamentele stimulante, cât și cele nestimulante pentru ADHD îmbunătățesc funcția cognitivă. Cercetătorii au examinat efectele pe termen lung ale ambelor tipuri de medicamente și au ajuns la concluzia că acestea oferă beneficii cognitive similare.
Medicamentele pentru ADHD afectează absorbția de dopamină și noradrenalină, substanțe chimice cerebrale care sunt de obicei mai scăzute la persoanele cu această afecțiune. Studiul a constatat că medicamentele pentru ADHD îmbunătățesc atenția, inhibiția, timpul de reacție și memoria de lucru, patru funcții cognitive cheie.
Studiul a constatat că utilizarea cronică a ambelor medicamente a produs beneficii cognitive în general similare. Constatările sugerează că medicamentele pentru ADHD ar putea susține funcția cognitivă la copiii, adolescenții și adulții cu ADHD.
Un studiu a constatat că atât medicamentele stimulante, cât și cele nestimulante pentru ADHD îmbunătățesc funcțiile cognitive. Stimulantele sporesc nivelurile de dopamină și noradrenalină, esențiale pentru atenție și funcția executivă, prin blocarea recaptării acestora.
Non-stimulantele susțin funcția cognitivă prin diferite căi, fie prin inhibarea selectivă a recaptării norepinefrinei, fie prin modularea receptorilor alfa-2 adrenergici din cortexul prefrontal.
Ambele tipuri de medicamente îmbunătățesc funcțiile cognitive, cum ar fi atenția și memoria de lucru, prin optimizarea nivelurilor de neurotransmițători și îmbunătățirea conectivității rețelei cerebrale.
Vezi și: Cele mai comune cauze ale bolilor renale. Cum să îți menții rinichii sănătoși
Foto: Freepik
ADHD este o afecțiune neurodivergentă caracterizată prin hiperactivitate, neatenție și impulsivitate. Hiperactivitatea implică mișcări constante și incapacitatea de a rămâne nemișcat, în timp ce impulsivitatea presupune să acționezi fără o previziune atentă.
Neatenția implică faptul de a fi ușor de distras și de a avea o capacitate de atenție redusă, precum și dificultăți în a duce la bun sfârșit sarcini complexe.
Copiii cu ADHD se pot agita, îi pot întrerupe frecvent pe ceilalți și se pot strădui să finalizeze sarcinile.Adulții cu ADHD se pot confrunta cu dezorganizare cronică, gestionare deficitară a timpului și dificultăți în stabilirea priorităților sarcinilor.
Hiperactivitatea se dezvoltă, de obicei, în jurul vârstei de 4 ani, atingând un vârf la 7-8 ani, iar apoi scade ușor în adolescență. Impulsivitatea, cea mai frecventă trăsătură a ADHD la adulți, poate dura până la vârsta adultă și poate avea un impact negativ asupra abilităților sociale ale unei persoane. Hiperactivitatea se dezvoltă adesea în jurul vârstei de 4 ani, în timp ce impulsivitatea poate dura până la vârsta adultă.
Simptomele ADHD pot deveni mai puțin severe pe măsură ce o persoană îmbătrânește, datorită maturizării creierului din adolescență până la vârsta adultă timpurie. Creierul trece printr-un proces intens de recablare și de tundere, ceea ce duce la schimbări în alegerile făcute în timpul adolescenței.
La vârsta adultă, cortexul prefrontal devine mai solidificat și învață să noteze și să bifeze sarcini, ceea ce ajută la dezvoltarea abilităților de adaptare și a funcției executive. Experiența joacă, de asemenea, un rol în a ajuta persoanele cu ADHD să asiste la acest proces de recablare.
ADHD este o afecțiune care afectează în mod diferit indivizii, mai mulți factori contribuind la dezvoltarea sa. Genetica poate juca un rol, deoarece ADHD se moștenește. Structura și rețeaua creierului pot juca, de asemenea, un rol, anumite zone ale creierului fiind mai mici sau mai mari la persoanele cu ADHD.
Aceste diferențe pot include cortexul prefrontal, ganglionii bazali, sistemele de recompensă și zonele limbice. Creierul este, de asemenea, diferit din punct de vedere chimic, deoarece acesta este locul unde sunt vizate medicamentele. La pacienții cu ADHD se constată niveluri scăzute de dopamină și noradrenalină, care este asociată cu fericirea și recompensa.
Obiceiul relaxant care poate provoca AVC. Ce să nu mai faci niciodată.
Alimentul simplu care îți calmează creierul. Previne degradarea neurologică.
Cum se schimbă mintea vârstnicilor odată cu demența. Lucrul trecut cu vederea pe care nu îl mai pot stăpâni.
Un simplu examen ocular ar putea deveni cheia diagnosticării bolii Parkinson înainte de apariția simptomelor motorii.
Ce se întâmplă în creier dacă te trezești devreme. Un neurolog trage un semnal de alarmă.
Aceste alimente îți distrug creierul în doar câteva zile. Cresc inflamația din corp.
Amețelile frecvente ar putea fi un simptom al sindromului PoTS, asociat cu long-COVID.
Acest semn banal îți arată dacă vei face demență. Dacă vezi ASTA, creierul tău este afectat.
Un test de sânge simplu ar putea prezice demența cu ani înainte de apariția simptomelor. Are o precizie de 90%.
Acest obicei zilnic, imposibil de evitat, este un factor declanșator pentru AVC, iar cele mai expuse sunt femeile.
Ce se întâmplă în creier când îți amintești de ceva. Detaliul major pe care nu ți l-a spus nimeni.
Trei semne care ar putea însemna că ești la o săptămână distanță de un AVC.
Somnul prelungit poate accelera îmbătrânirea creierului și crește riscul de demență.
Lucrul care îți topește creierul fără să îți dai seama. Cea mai mare greșeală pe care o faci. Nimic nu te mai salvează.
Creierul este afectat după pensionare. Ce trebuie să faci pentru a-ți păstra funcția cognitivă.
Acesta este considerat, de fapt, a fi primul semn al bolii Alzheimer. Apare cu ani de zile înainte de pierderea memoriei.