Rolul medicamentelor pentru ADHD în îmbunătățirea funcțiilor cognitive. Ce spun ultimele studii

Un nou studiu a constatat că atât medicamentele stimulante, cât și cele nestimulante pentru ADHD îmbunătățesc funcția cognitivă. Cercetătorii au examinat efectele pe termen lung ale ambelor tipuri de medicamente și au ajuns la concluzia că acestea oferă beneficii cognitive similare.

Medicamentele pentru ADHD afectează absorbția de dopamină și noradrenalină, substanțe chimice cerebrale care sunt de obicei mai scăzute la persoanele cu această afecțiune. Studiul a constatat că medicamentele pentru ADHD îmbunătățesc atenția, inhibiția, timpul de reacție și memoria de lucru, patru funcții cognitive cheie.

Studiul a constatat că utilizarea cronică a ambelor medicamente a produs beneficii cognitive în general similare. Constatările sugerează că medicamentele pentru ADHD ar putea susține funcția cognitivă la copiii, adolescenții și adulții cu ADHD.

Îmbunătățirea funcției cognitive

Un studiu a constatat că atât medicamentele stimulante, cât și cele nestimulante pentru ADHD îmbunătățesc funcțiile cognitive. Stimulantele sporesc nivelurile de dopamină și noradrenalină, esențiale pentru atenție și funcția executivă, prin blocarea recaptării acestora.

Non-stimulantele susțin funcția cognitivă prin diferite căi, fie prin inhibarea selectivă a recaptării norepinefrinei, fie prin modularea receptorilor alfa-2 adrenergici din cortexul prefrontal.

Ambele tipuri de medicamente îmbunătățesc funcțiile cognitive, cum ar fi atenția și memoria de lucru, prin optimizarea nivelurilor de neurotransmițători și îmbunătățirea conectivității rețelei cerebrale.

Vezi și: Cele mai comune cauze ale bolilor renale. Cum să îți menții rinichii sănătoși

Foto: Freepik

Simptomele ADHD la copii și adulți

ADHD este o afecțiune neurodivergentă caracterizată prin hiperactivitate, neatenție și impulsivitate. Hiperactivitatea implică mișcări constante și incapacitatea de a rămâne nemișcat, în timp ce impulsivitatea presupune să acționezi fără o previziune atentă.

Neatenția implică faptul de a fi ușor de distras și de a avea o capacitate de atenție redusă, precum și dificultăți în a duce la bun sfârșit sarcini complexe.

Copiii cu ADHD se pot agita, îi pot întrerupe frecvent pe ceilalți și se pot strădui să finalizeze sarcinile.Adulții cu ADHD se pot confrunta cu dezorganizare cronică, gestionare deficitară a timpului și dificultăți în stabilirea priorităților sarcinilor.

Hiperactivitatea se dezvoltă, de obicei, în jurul vârstei de 4 ani, atingând un vârf la 7-8 ani, iar apoi scade ușor în adolescență. Impulsivitatea, cea mai frecventă trăsătură a ADHD la adulți, poate dura până la vârsta adultă și poate avea un impact negativ asupra abilităților sociale ale unei persoane. Hiperactivitatea se dezvoltă adesea în jurul vârstei de 4 ani, în timp ce impulsivitatea poate dura până la vârsta adultă.

Citește și: Nutrientul care scade riscul de ateroscleroză. Care sunt cele mai bune surse alimentare și care este aportul recomandat

Se îmbunătățesc simptomele ADHD odată cu vârsta?

Simptomele ADHD pot deveni mai puțin severe pe măsură ce o persoană îmbătrânește, datorită maturizării creierului din adolescență până la vârsta adultă timpurie. Creierul trece printr-un proces intens de recablare și de tundere, ceea ce duce la schimbări în alegerile făcute în timpul adolescenței.

La vârsta adultă, cortexul prefrontal devine mai solidificat și învață să noteze și să bifeze sarcini, ceea ce ajută la dezvoltarea abilităților de adaptare și a funcției executive. Experiența joacă, de asemenea, un rol în a ajuta persoanele cu ADHD să asiste la acest proces de recablare.

ADHD este o afecțiune care afectează în mod diferit indivizii, mai mulți factori contribuind la dezvoltarea sa. Genetica poate juca un rol, deoarece ADHD se moștenește. Structura și rețeaua creierului pot juca, de asemenea, un rol, anumite zone ale creierului fiind mai mici sau mai mari la persoanele cu ADHD.

Aceste diferențe pot include cortexul prefrontal, ganglionii bazali, sistemele de recompensă și zonele limbice. Creierul este, de asemenea, diferit din punct de vedere chimic, deoarece acesta este locul unde sunt vizate medicamentele. La pacienții cu ADHD se constată niveluri scăzute de dopamină și noradrenalină, care este asociată cu fericirea și recompensa.