Unele celule canceroase supraviețuiesc chimioterapiei, cunsumând celulele tumorale vecine. Aceste celule „canibale” asigură recidiva tumorală, iar descoperirea cercetătorilor ar putea duce la un...
Cercetătorii de la Școala de Medicină a Universității Tulane au descoperit că unele celule canceroase supraviețuiesc chimioterapiei, consumând celulele tumorale vecine. Studiul, publicat pe 17 septembrie în Journal of Cell Biology, sugerează că acest act de canibalism oferă acestor celule canceroase energia de care au nevoie pentru a rămâne în viață și pentru a iniția recidiva tumorală după terminarea tratamentului.
Medicamentele chimioterapeutice, cum ar fi doxorubicina, omoară celulele canceroase prin deteriorarea ADN-ului. Dar celulele care supraviețuiesc tratamentului inițial pot da naștere curând la alte tumori, recidive. Aceasta este o problemă particulară în cazurile de cancer mamar, care păstrează o copie normală a unei gene numită TP53. În loc să moară, ca răspuns la deteriorarea ADN-ului indus de chimioterapie, aceste celule canceroase, în general, încetează să mai prolifereze și intră într-o stare latentă, dar metabolic activă, cunoscută sub numele de senescență.
În plus față supraviețuira la chimioterapie, aceste celule canceroase senescente produc cantități mari de molecule inflamatorii și alți factori care pot favoriza regenerarea tumorii. Prin urmare, pacienții cu cancer de sân tratat cu chimioterapie cu gene TP53 normale sunt predispuși la recidivă și au rate de supraviețuire slabe.
„Înțelegerea proprietăților acestor celule canceroase senescente care permit supraviețuirea lor după tratamentul chimioterapic este extrem de importantă”, spune Crystal A. Tonnessen-Murray, partener de cercetare postdoctorală în laboratorul James G. Jackson de la Școala de Medicină a Universității Tulane.
În noul studiu, Tonnessen-Murray și colegii săi au descoperit că, după expunerea la doxorubicină sau alte medicamente chimioterapice, celulele canceroase de sân care devin senescente înglobează frecvent celulele canceroase vecine. Cercetătorii au observat acest comportament surprinzător nu numai în celulele canceroase crescute în laborator, ci și în tumorile care cresc la șoareci. Cercetătorii au descoperit că celulele canceroase, pulmonare și osoase, sunt capabile să-și absoarbă celulele vecine, după ce au devenit senescente.
Cercetătorii au descoperit că celulele canceroase senescente activează un grup de gene care sunt, în mod normal, active în celulele albe din sânge și care înghiontesc microbi sau resturi celulare. După ce și-au „mâncat” vecinii, celulele canceroase senescente le digeră, livrându-le la lizozomi, structuri celulare acide care sunt, de asemenea, foarte active în celulele senescente.
Acest proces ajută celulele canceroase senescente să rămână în viață. Celulele canceroase senescente care au cuprins o celulă vecină au supraviețuit, în cultură, mai mult timp decât celulele canceroase senescente care nu au făcut asta. Cercetătorii bănuiesc că consumatorii de celule vecine pot oferi celulelor canceroase senescente energia și materialele de care au nevoie pentru a supraviețui și produce factorii care conduc la recidiva tumorală.
„Inhibarea acestui proces poate oferi noi oportunități terapeutice, pentru că știm că este vorba de pacienții cu cancer de sân cu tumori care suferă de senescență mediată de TP53, ca răspuns la chimioterapie, care au un răspuns slab și rate de supraviețuire slabe”, spune Jackson.
Acesta este tratamentul care elimină cancerul. Funcționează în cazul fiecărui pacient și este folosit și în România.
Crezi că ești sănătos. Analizele ies bine, simptomele lipsesc. Dar cancerul este deja acolo, iar urmările sunt fatale.
Când și la cine apar metastazele cerebrale în cancerul mamar metastatic. Care sunt cele mai expuse categorii.
