EXCLUSIV "Când tatăl meu a aflat că merg la psihiatru, a fost revoltat: Ce să caute fiica lui acolo?! Ce, e nebună?! Numai nebunii merg la psihiatru!"
"Am pierdut din prieteni în perioada în care am trecut prin acest impas, dar am rămas cu cei veridici. Dacă cineva simte ca îi este greu, atunci așa este, chiar îi este...
O altă tânără a împărtășit dificultatea de a se simți susținută de cei din jur în lupta sa cu stările interioare. Părinții, în loc să-i ofere sprijin, i-au atribuit vinovăția pentru acele stări, întărind nevoia de a căuta ajutor profesionist, găsind în ajutorul specialistului ”o ancoră în această furtună interioară”.
”Aș vrea să pot spune că am avut parte de susținerea celor din jur. Poate ei consideră că mi-au acordat-o, însă eu nu pot spune că am simțit familia ca fiindu-mi un sprijin în această provocare. Părinții mei au spus de multe ori că eu sunt de vină pentru aceste stări, că nu am motive să fiu așa cum sunt, că îmi induc trăirile pe care le experimentez și că totul s-ar putea rezolva printr-o schimbare de mentalitate.
În schimb, prietenii i-am avut alături. Le-am simțit empatia, sprijinul, celor adevărați. Am pierdut din ei în perioada în care am trecut prin acest impas, dar am rămas cu cei veridici. Prietenii, mai exact prietenele, au fost cele care au fost alături de mine în această perioadă, care m-au ținut de mână când simțeam că pic într-un hău întunecat, care m-au încurajat și mi-au mângâiat sufletul.
În ceea ce privește etichetele pe care societatea le pune oamenilor ca mine, mi-a fost frică de etichetele celor din jur, așa că am încercat să păstrez secret faptul că am urmat terapie și nu am lăsat decât familia restrânsă și prietenii apropiați să afle despre asta, tocmai pentru că simțeam nevoia sprijinului lor.
Dacă prietenii și sora mea mai mică m-au încurajat să urmez terapia, când tatăl meu a aflat că merg la psihiatru, a fost revoltat: ”Ce să caute fiica lui acolo?! Ce, e nebună?! Numai nebunii merg la psihiatru!”
În prezent, continui să merg la psihiatru și sper să intru treptat într-un proces de reducere a tratamentului, pentru ca mă simt ceva mai bine. Sunt mândră că am făcut pasul, care mi se părea atât de greu de făcut, de a cere ajutorul. Am crezut toată viața mea ca exagerez, că este vina mea pentru ceea ce mi se întamplă. Dacă cineva simte ca îi este greu, atunci așa este, chiar îi este greu.
Știu doar că, pentru că am făcut acest pas, de a merge la terapie, acum sunt în viață, îmi doresc să trăiesc, nu mă mai trezesc dimineața cu sincerul regret că am deschis încă o dată ochii. Acum mă bucur din nou de micile mele plăceri și hobby-uri, îmi cultiv pasiunile și încerc să reintru într-un ritm normal”, a încheiat tânăra.
Aceste experiențe ilustrează o realitate delicată și profundă a sănătății mintale. Într-o societate în care există încă stigmate și stereotipuri legate de căutarea ajutorului psihologic, este esențial să recunoaștem că tăria și curajul rezidă în vulnerabilitatea de a căuta și accepta ajutorul, când inima și mintea noastră suferă.
Sănătatea mintală nu trebuie să fie tabu sau subiect de ostracizare. Este o componentă crucială a bunăstării noastre globale. În căutarea echilibrului și a unei stări interioare mai sănătoase, alegerea de a merge la psiholog este un pas important și curajos către vindecare și recuperare.
Psihologii și terapeuții joacă un rol esențial în ghidarea, ascultarea și oferirea de instrumente pentru a naviga în apele tulburi ale sănătății mintale. Este important să încurajăm deschiderea, empatia și să acceptăm că suntem toți parte a unui ecosistem emoțional și psihologic, care necesită atenție și îngrijire.
Cuvintele tinerilor care au împărtășit aceste experiențe ne amintesc că nu suntem singuri în lupta cu propriile noastre bătălii interioare. Există profesioniști pregătiți să ne asculte, să ne înțeleagă și să ne ofere călăuzirea necesară către un traseu de vindecare și creștere personală.
Acest articol ce face parte din campania DC Medical de educare și informare "Sănătatea mintală: lupta noilor generații cu depresia și anxietatea, dar și cu prejudecățile lumii".
Parte din campanie fac și articole precum:
Diferența simplă dintre anxietate si depresie. Cum recunoști cele două afecțiuni
-
-
-
Un aliment consumat frecvent, asociat cu riscul de cancer11.09.2026, 20:54
-
Ce se întâmplă cu tensiunea arterială când începi să iei magneziu11.09.2026, 19:27
-
Când devine singurătatea periculoasă
Aproape 60% dintre adolescente nu-şi monitorizează sarcina sau o fac abia în ultimul trimestru. Medic: Vorbim de copii care aduc pe lume copii
Burnout, boala care îți mănâncă ani din viață. Daniela Simulescu: Oamenii ăștia nu mai au viață. Nu le ajunge nici măcar un an să se vindece cu adevărat
"Ce am învățat eu la terapie e că nu suntem stăpânii lumii, nu suntem perfecți. Suntem destul de vulnerabili, câteodată greșim".
Copiii care mănâncă mai puțin zahăr în primii 2 ani de viață trăiesc mai mult și au inima mai sănătoasă
Desertul perfect pentru Ziua Copilului. Rețeta sănătoasă care înlocuiește prăjiturile pline de zahăr
EXCLUSIV Semnele stresului post-traumatic. Irina Bodnariu: Teama permanentă și așteptarea că ceva urmează să se întâmple sunt cele mai evidente semne
Jocurile video înainte de 6 ani duc la probleme de sănătate la maturitate. Ce au descoperit cercetătorii
Ceaiuri bune pentru copii: ce este sigur și ce nu
Ce se întâmplă atunci când dai scroll la videoclipuri. Motivul pentru care ești plictisit și leneș
Conform unui studiu, plictiseala provocată de scroll-ul pe rețelele de socializare ar putea să vă agraveze problema.
Prima campanie de conștientizare dedicată părinților de adolescenți privind riscul suicidar și prevenția tentativelor de suicid
EXCLUSIV Principala diferență între anxietate și depresie. Ce spune anxiosul și ce spune depresivul. Ramona A. Dumitru: Anxietatea se referă la frici, depresia la tristețe
De ce nu mai răspund adolescenții la telefon
Rata copiilor cu hipertensiune arterială aproape s-a dublat între 2000 şi 2020
EXCLUSIV Ramona A. Dumitru, despre meditație. Ajută meditația la tratarea anxietății sau drepresiei?
Ajută meditația în cadrul anxietății sau a drepresiei? Ce spune psihologul.
