Cristi Minculescu și sora lui au “moștenit” de la tatăl lor boala care l-a răpus, la numai 54 de ani.
Cristi Minculescu a povestit pentru Fanatik despre boala cu care a fost diagnosticat, boala polichistică hepatică, afecțiune pe care atât artistul, cât și sora sa au ”moștenit-o” de la tatăl lor. De altfel, această boală a fost cea care l-a răpus, la numai 54 de ani.
”Este o boală ereditară pe care o am atât eu, cât și sora mea. A fost foarte greu, bineînțeles. Toți cei care au fost diagnosticați cu o boală gravă știu cât de greu este și psihic, fizic nu mai spun. Dar eu am fost un norocos al sorții și am reușit să ies învingător din această încercare. De regretat…poate faptul că la momentul respectiv nu am explicat public mai bine care este cauza aceste boli și atunci am lăsat loc unor speculații și comentarii care nu au nicio legătură cu realitatea”, a declarat solistul de la Iris pentru Fanatik.
În cadrul aceluiași interviu, Cristi Minculescu a explicat care a fost ceam ai mare frică a sa, dar și momentul în care a trăit-o.
”Atunci când am fost bolnav și în mod real nu știam dacă o să supraviețuiesc. Probabil nu există teamă mai mare decât cea pentru viața ta, cu excepția celei pentru viața unei persoane foarte dragi ție”, a mai spus artistul.
Solistul de la Iris, ajuns la 63 de ani, cu înțelepciunea omului trecut prin viață, are și câteva sfaturi pentru tinerii de astăzi, în privința fumatului, dar și al consumului de alcool, subliniind că totul ține de echilibru. Și asta în contextul în care Cristi Minculescu a băut și fumat de foarte devreme, la numai 11 ani.
”Eram un adolescent teribilist și tentațiile erau foarte mari. Cred că totul ține de echilibru. Bineînțeles că trebuie să-ți trăiești viața, să ai experiențe diverse, să încerci lucruri. Doar așa poți ajunge un individ complet și complex la maturitate. Însă da, lucrurile trebuie abordate cu responsabilitate. Cam asta ar fi sfatul meu pentru cei tineri. Niciodată interzisul lucrurilor nu poate aduce ceva bun. Explicarea consecințelor anumitor fapte este soluția”, a mai spus Cristi Minculescu.
Boala polichistică hepatică este o afecțiune rară, care determină apariția unor chisturi la nivelul ficatului, caracterizată prin mutații ale genelor care codifică proteinele implicate în transportul fluidului și creșterea celulelor epiteliale din ficat. Aceste mutații duc la înlocuirea țesutului hepatic normal cu chisturi hepatice pline de lichid.
Un ficat sănătos are suprafața netedă, cu aspect uniform, în timp ce un ficat afectat de boala polichistică poate căpăta aspectul unui strugure cu boabe proeminente.
În general, pacienții care suferă de această boală nu au simptome și nu sunt diagnosticați decât uneori, întâmplător. Însă dacă dimensiunile chisturilor ori numărul acestora crește prea mult, pot apărea simptome și complicații. De multe ori, boala polichistică hepatică apare în asociere cu boala polichistică renală.
Tulburările tiroidiene se pot manifesta în mod subtil odată cu înaintarea în vârstă, necesitând o conștientizare sporită.
De ce 90% dintre oameni au această bacterie în corp fără să știe. Cum e posibil ca doar 90% din oameni să o aibă. Ce se întâmplă cu restul de 10%.
Pierderea neintenționată în greutate poate ascunde afecțiuni medicale grave care necesită o atenție deosebită din partea medicului.
Vitamina D, esențială pentru sănătatea oaselor și energia zilnică, poate fi cheia unei vieți mai active și a unui sistem imunitar puternic.
O boală extrem de frecventă poate duce la creșterea colesterolului. Aceasta nici măcar nu are simptome evidente.
Cât trebuie să mâncăm după 40 de ani. De ce ne îngrășăm după o anumită vârstă. Cum și cât trebuie, de fapt, să mâncăm.
Un obicei comun din timpul nopții poate indica o boală gravă. Este un semnal de alarmă.
