Cum recunoști trăsăturile unui caracter sociopat. Diferențele dintre sociopatie și psihopatie

Sociopat și psihopat sunt termeni folosiți pentru a descrie persoanele cu tulburare de personalitate antisocială (ASPD), care este definită de DSM-5-TR ca fiind un dispreț constant față de reguli și norme sociale și o încălcare repetată a drepturilor altora.

În ciuda faptului că par fermecătoare și carismatice, aceste persoane încalcă adesea regulile, se comportă agresiv, se simt puțin vinovate pentru răul cauzat și folosesc manipularea, înșelăciunea și comportamentul de control. De asemenea, pot manifesta puțină vinovăție pentru răul cauzat de acțiunile lor.

Sociația și psihopatia nu sunt distincte în mediile clinice, iar un specialist în sănătate mintală nu va diagnostica niciuna dintre ele. Cu toate acestea, unii psihologi și cercetători fac distincții cheie între cele două, sugerând că psihopatia este mai premeditată și mai violentă, în timp ce sociopatia este considerată ușor mai puțin severă, deoarece nu implică manipulare calculată sau violență.

Cu toate acestea, ambele pot provoca în continuare daune și suferințe semnificative, indiferent dacă sunt planificate sau nu. Cercetările susțin, într-o anumită măsură, unele dintre aceste distincții.

Vezi și: Modificări ale stilului de viață pentru ameliorarea anxietății. 10 remedii naturale pentru a combate simptomele anxietății

Care sunt semnele sociopatiei?

ASPD este o tulburare caracterizată printr-un model persistent de dispreț față de ceilalți, inclusiv nerespectarea normelor sociale, încălcarea regulilor și furtul. Poate implica, de asemenea, necinste, înșelăciune, dificultăți în controlul impulsurilor, agresivitate, nepăsare față de siguranța personală și dificultăți în gestionarea responsabilităților.

Persoanele cu ASPD manifestă adesea puține emoții sau interes pentru viața celorlalți, părând arogante sau superioare. Ele pot folosi umorul, inteligența și carisma pentru a-i manipula pe ceilalți și pentru a părea fermecătoare la început.

Menținerea prieteniilor și a relațiilor este o provocare pentru persoanele cu ASPD din cauza unor trăsături precum empatie și inteligență emoțională scăzute, dificultăți în a învăța din greșeli, lipsa de preocupare pentru siguranța celorlalți și tendința de a intimida și amenința pentru a menține controlul. Aceste simptome pot duce la o lipsă de înțelegere și respect pentru ceilalți.

Cauze

Sociopatia este adesea considerată mai degrabă o construcție de mediu decât una genetică, factori precum chimia creierului, genele moștenite, stilul parental și educația jucând un rol semnificativ.

Psihopatia, pe de altă parte, pare legată de factori biologici înnăscuți. Copiii cărora le lipsește atenția hrănitoare din partea celor care îi îngrijesc pot învăța să aibă grijă de ei înșiși, în timp ce cei care au fost supuși la abuz, violență sau manipulare pot avea ca model acest comportament.

Cercetările sugerează că indivizii pot "dobândi" sociopatia prin traume craniene sau leziuni ale lobilor frontali ai creierului, ceea ce duce la comportamente antisociale.

Vezi și: Primele semne ale deficienței de dopamină. 10 metode de a crește nivelul natural

Foto: Freepik

Cum este cineva diagnosticat cu sociopatie

DSM-5-TR nu face distincție între sociopatie și psihopatie și nici între subtipurile de tulburare de personalitate antisocială (APSD). 

Psihologii pot diagnostica ASPD folosind criteriile definite în DSM. O persoană al cărei comportament se încadrează în descrierea stabilită a psihopatiei sau sociopatiei poate fi diagnosticată cu această boală.

Cel puțin trei dintre cele șapte indicații menționate mai sus, împreună cu câteva cerințe suplimentare, sunt necesare pentru un diagnostic de ASPD:

- Aceste comportamente apar în mai multe domenii ale vieții.
- Persoana are cel puțin 18 ani.
- A avut unele simptome de tulburare de conduită înainte de vârsta de 15 ani. Acest lucru ajută la diferențierea conduitei infracționale cu debut la vârsta adultă de ASPD.
- Trăsăturile și comportamentele antisociale nu au legătură cu schizofrenia sau tulburarea bipolară.

Pentru a diagnostica un pacient, un psiholog sau un terapeut poate:

- Să pună întrebări despre sentimentele, gândurile, comportamentul și relațiile personale ale unei persoane

- Să întrebe (cu permisiunea) membrii familiei și partenerii romantici despre comportamentele lor

- Să le evalueze istoricul medical pentru a găsi semne ale altor afecțiuni

Trăsăturile și comportamentele antisociale nu au legătură cu schizofrenia sau cu tulburarea bipolară. Pentru a diagnostica TSA, terapeuții sau psihologii pot pune întrebări despre sentimentele, gândurile, comportamentul și relațiile personale ale unei persoane, pot întreba membrii familiei și partenerii romantici despre comportamentele lor și pot evalua istoricul medical pentru a găsi semnele altor afecțiuni.

Este important de reținut că tulburările de personalitate, inclusiv TSAP, implică trăsături care nu pot fi controlate de o persoană și adesea cauzează suferință în timp.

Tratament

Tulburările de personalitate (ASPD) trec adesea neobservate, ceea ce duce la o lipsă de sprijin profesional. Oamenii pot apela la terapie din cauza unor ordine judecătorești, a unor schimbări în viața personală sau profesională sau pentru a aborda alte probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia, plictiseala sau consumul de substanțe.

Cu toate acestea, există puține cercetări cu privire la abordările eficiente de tratament pentru ASPD.

Printre tratamentele posibile se numără psihoterapia, care implică discutarea gândurilor și sentimentelor care pot duce la un comportament agresiv, managementul furiei sau tratamentul consumului de substanțe.

Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) poate ajuta indivizii să învețe să ia în considerare răspunsurile lor la oameni și situații, ceea ce duce la comportamente mai productive.

Terapia bazată pe mentalizare (MBT) îi ajută pe indivizi să identifice și să înțeleagă mentalitățile mentale și emoționale, ceea ce duce la îmbunătățirea stării de spirit. Comunitățile terapeutice democratice, utilizate adesea în închisori, implică grupuri de terapie care promovează gândirea orientată spre comunitate și gândirea prosocială.

Managementul contingențelor oferă recompense pentru a încuraja progresul tratamentului și poate ajuta la limitarea consumului de alcool și alte substanțe.

Deși FDA nu a aprobat niciun medicament pentru tratarea simptomelor ASPD, medicii sau psihiatrii pot recomanda antipsihotice, antidepresive, stabilizatori ai dispoziției și anticonvulsivante pentru simptomele asociate cu această afecțiune. 

Cercetătorii în domeniul personalității explorează nuanțele sociopatiei și psihopatiei, dar nu există criterii unice pentru diagnosticarea acestora. ASPD este diagnosticul cel mai apropiat de psihopatie.

Nu există un tratament pentru ASPD, dar cercetările sugerează că un comportament antisocial scade în timp, vârsta mijlocie fiind o perioadă în care este mai puțin probabil ca oamenii să aibă un comportament violent sau agresiv.

Abordările terapeutice îi pot ajuta pe oameni să înlocuiască comportamentele problematice cu unele constructive și este posibil ca persoanele cu ASPD să construiască relații stabile.

Spre deosebire de reprezentările din mass-media, sociopații suferă adesea de tulburare de spectru psihopatic acut (ASPD), o afecțiune care rezultă din factori genetici și de mediu, inclusiv abuz și neglijare în copilărie, mai degrabă decât din faptul că sunt răi în mod intenționat.