De ce bărbații nu își exteriorizează sentimentele. Care este impactul societății asupra acestora și cât de afectați sunt.
De ce bărbații nu își exteriorizează sentimentele. Cercetările arată că presiunea asupra bărbaților de a-și masca emoțiile începe în copilărie, dar poate avea consecințe pe tot parcursul vieții.
Cercetările arată că băieții și fetele plâng cu o regularitate similară de când sunt mici și până la mijlocul copilăriei. Dar, la vârsta adultă, ei plâng mai rar, mai puțin intens și pentru o perioadă mai scurtă de timp decât femeile. Aceste constatări au fost reproduse în 35 de țări de pe patru continente.
Un cercetător a descoperit că, în dorința lor de a se conforma așteptărilor de gen masculin, unii băieți își maschează emoțiile într-o asemenea măsură încât propriile mame nu sunt capabile să identifice ce emoții trăiesc cu adevărat fiii lor. Acest lucru este cu siguranță un subiect de reflecție, având în vedere că acest lucru poate începe încă de la vârsta de patru ani.
Constatările care susțin ideea că bărbații sunt mai predispuși la reprimarea emoțională sunt îngrijorătoare. Cercetările efectuate pe 18 bărbați australieni care au avut gânduri suicidare, de exemplu, au descoperit că acești bărbați au experimentat o multitudine de emoții de-a lungul vieții lor. Aceștia au declarat că au învățat în copilărie că exprimarea emoțiilor le reduce masculinitatea, potrivit The National News.
Vezi și: Ce se întâmplă dacă porți verigheta zilnic. Ce efect are asupra articulațiilor și a pielii
”Cred că studiul plânsului, mai mult decât este cazul oricărei alte expresii emoționale, ne poate ajuta să obținem o mai bună înțelegere a naturii umane", spune principalul cercetător în domeniul lacrimilor, Ad Vingerhoets, doctor în psihologie la Universitatea Tilburg din Olanda, potrivit American Psychological Association.
Vingerhoets și alții urmăresc episoadele de plâns ale oamenilor pentru a determina rolul pe care îl joacă cultura în motivele pentru care plângem, măsurând compoziția chimică a lacrimilor și examinând reacțiile pe care acestea le declanșează la ceilalți. De asemenea, studiază modul în care plânsul ne ajută să ne conectăm cu ceilalți, studiindu-i pe cei care nu reușesc să o facă.
Mai mulți factori joacă un rol în tendința unui individ de a plânge .Diferențele de gen în ceea ce privește plânsul, de exemplu, au fost explorate timp de zeci de ani și în întreaga lume, iar toate studiile au ajuns la aceeași concluzie: femeile plâng mai mult decât bărbații. În anii 1980, biochimistul William H. Frey, PhD, a constatat că femeile plâng în medie de 5,3 ori pe lună, în timp ce bărbații plâng în medie de 1,3 ori pe lună, plânsul fiind definit ca fiind orice, de la ochi umeziți până la plânsul total.
Aceste medii par să fie încă aproximativ aceleași, sugerează cercetări mai noi, inclusiv lucrările lui Lauren Bylsma, PhD, de la Universitatea din Pittsburgh.
Din punct de vedere biologic, ar putea exista un motiv pentru care femeile plâng mai mult decât bărbații: testosteronul poate inhiba plânsul, în timp ce hormonul prolactină (observat la niveluri mai ridicate la femei) îl poate promova. Dar dorința de a plânge nu este în totalitate naturală.
Vezi și: Cât oteț se pune, de fapt, la murături. Ce poți să pățești dacă adaugi cantitatea nepotrivită
Un studiu efectuat pe persoane din 35 de țări a constatat că diferența dintre cât de des plâng bărbații și femeile poate fi mai pronunțată în țările care permit o mai mare libertate de exprimare și resurse sociale, cum ar fi Chile, Suedia și Statele Unite.
Ghana, Nigeria și Nepal, pe de altă parte, au raportat rate de plâns doar puțin mai mari pentru femei. Autorul principal al studiului, Dianne Van Hemert, PhD, cercetător principal la Organizația Olandeză pentru Cercetare Științifică Aplicată, spune că persoanele din țările mai bogate pot plânge mai mult pentru că trăiesc într-o cultură care permite acest lucru, în timp ce persoanele din persoanele din țările mai sărace - care, probabil, ar avea mai multe motive să plângă - nu o fac din cauza normelor culturale care dezaprobă exprimarea emoțională.
Nu există niciun argument că femeile sunt mai predispuse să își arate emoțiile decât bărbații. De la o vârstă fragedă, bărbații sunt condiționați să creadă că exprimarea sentimentelor lor nu se potrivește cu identitatea masculină. A face acest lucru le poate ruina imaginea de oameni puternici și stoici. Mai exact, bărbaților li se spune că plânsul în fața altor persoane le va amenința masculinitatea.
Același lucru se poate spune și despre sănătatea mintală. Din punct de vedere statistic, femeile sunt mai predispuse să fie diagnosticate cu depresie sau anxietate. Cu toate acestea, și bărbații se confruntă cu tulburări de sănătate mintală și suferință psihică. Peste 30% dintre bărbați se vor confrunta cu o perioadă de depresie la un moment dat în timpul vieții lor, iar aproximativ 9% dintre bărbați declară că au sentimente de depresie sau anxietate în fiecare zi.
Doar pentru că bărbaților li se spune să își ascundă emoțiile, nu înseamnă că nu le au. Cercetările arată că bărbații experimentează emoțiile la același nivel ca și femeile. Dar pentru că nu este acceptabil din punct de vedere social ca un bărbat să plângă atunci când este trist, se poate face să pară că bărbații nu experimentează deloc tristețea, potrivit Mission Harbor Behavioral Health.
Doar pentru că bărbaților li se spune să își ascundă emoțiile, nu înseamnă că nu le au. Cercetările arată că bărbații trăiesc emoțiile la același nivel ca și femeile. Dar pentru că nu este acceptabil din punct de vedere social ca un bărbat să plângă atunci când este trist, se poate face să pară că bărbații nu experimentează deloc tristețea.
De fapt, bărbații care experimentează tristețea sau durerea sunt mai predispuși să canalizeze aceste sentimente în diferite emoții care sunt considerate mai acceptabile din punct de vedere social. De exemplu, un bărbat care se confruntă cu tristețea sau depresia ar putea fi mai probabil să acționeze agresiv sau să se enerveze din cauza unui lucru mărunt, decât să plângă.
Emoțiile care sunt asociate cu dominanța sau forța sunt văzute ca fiind mai masculine, chiar dacă emoția de bază care alimentează comportamentul este diferită. Dar când bărbaților li se spune să își ascundă emoțiile cu orice preț, aceste sentimente trebuie să se ducă undeva.De obicei, ei compensează acționând într-un mod care este mai stereotipic masculin.
Procrastinarea este un comportament contraproductiv, dar nu inexplicabil, acesta reprezintă o formă de evitare emoțională.
De ce scaunele de la cinematograf sunt roșii. Impactul culorii asupra creierului.
Un studiu arată că unele obiceiuri zilnice pot îmbunătăţi semnificativ sănătatea mintală. Cum e posibil și ce trebuie să faci.
De ce te îmbolnăvești. Care este cel mai rău lucru care ți se întâmplă.
Abuzul narcisic lasă răni adânci și invizibile, dar vindecarea și regăsirea sinelui sunt posibile cu sprijinul potrivit.
