Sughițăm. Cercetători de la University College London (UCL) susțin, într-un studiu, în care au monitorizat 13 nou-născuți, că sughițul a declanșat un val mare de semnale cerebrale care ar putea ajuta dezvoltarea lor. Lorenzo Fabrizi, autorul principal al studiului, consideră că această activitate a creierului ar putea ajuta bebelușii „să învețe cum să monitorizeze mușchii respirației", ducând în cele din urmă la o capacitate de a controla respirația în mod voluntar: "Când suntem născuți, circuitele care procesează senzațiile corpului nu sunt pe deplin dezvoltate, astfel încât înființarea unor astfel de rețele reprezintă o etapă crucială de dezvoltare pentru nou-născuți".
Oamenii de știință bănuiesc că sughițul ar apărea în trimestrul final al sarcinii. Potrivit cercetătorilor, fetușii și nou-născuții adesea sughit. Fenomenul este observat încă de la nouă săptămâni până la sarcină, iar sugarii născuți înainte de termen - cei născuți cel puțin trei săptămâni premature - petrec aproximativ 15 minute sughițând în fiecare zi, informează CNN.
"Contracția musculară a unui sughiț este destul de mare - este bună pentru creierul în curs de dezvoltare, deoarece oferă brusc un impuls mare de aport, ceea ce ajută celulele creierului să se lege între ele pentru a reprezenta acea parte a corpului particular", consideră Kimberley Whitehead, un alt autor principal al cercetării.
Aceiași cercetători susțin că loviturile bebelușului în pântec ar putea ajuta la crearea unei hărți mentale a propriului corp.
