Dieta bogată în grăsimi, cu un conținut ridicat de zahăr, provoacă o acumulare de grăsimi în ficat care nu poate dispărea chiar și după trecerea la o dietă mai sănătoasă. Oamenii de știință...
Cercetătorii au folosit senzorul pentru a evalua efectele unei diete bogate în grăsimi și cu conținut mare de zahăr asupra ficatului la șoareci. Apoi au evaluat rezultatele atunci când șoarecii au revenit la o dietă sănătoasă. În mod neașteptat, cercetătorii au descoperit că, în timp ce acumularea de grăsimi scade după revenirea la o dietă sănătoasă, unele grăsimi reziduale rămân în anumite celule hepatice mult timp după aceea.
Boala de ficat gras nonalcoolic (NAFLD) afectează până la 30% dintre persoanele din Statele Unite, unde dieta bogată în grăsimi, cu un conținut ridicat de zahăr este comună. Pacienții cu NAFLD dezvoltă o acumulare de grăsime în exces în ficat, lucru care poate progresa până la o boală mai gravă care implică inflamație, cicatrizare și chiar cancer la ficat (numită steatohepatită nonalcoolică sau NASH). Persoanele care acumulează grăsimi în interiorul celulelor hepatice, numite celule Kupffer, par a fi mai susceptibile să progreseze până la o boală hepatică gravă.
,,Boala ficatului gras este o preocupare crescândă în clinică, pentru că a devenit rapid una dintre principalele cauze ale bolii hepatice în Statele Unite și Europa. În prezent, nu avem terapii medicale pentru boala de ficat gras. Spunem pacienților noștri să mănânce mai bine și să facă exerciții mai multe, ceea ce, după cum vă imaginați, nu este foarte eficient", a afirmat prof.dr. Robert Schwartz, de la Școala de Medicină Weill Cornell, hepatolog.
Acesta a mai precizat că în prezent, unele instrumente de imagistică, cum ar fi imagistica prin ultrasunete sau prin rezonanță magnetică, pot ajuta la identificarea persoanelor cu ficat gras, dar aceste tehnici oferă adesea informații mai puțin detaliate.
,,Aparatul cu nanosenzor al dr. Daniel Heller este primul care detectează neinvaziv grăsimea în lizozomii celulelor Kupffer, identificându-i pe cei care sunt mai expuși riscului".
Senzorul este de aproximativ 1000 de ori mai mic decât lățimea părului uman și este fabricat din ADN monocatenar înfășurat în jurul unor nanotuburi de carbon cu un singur perete. Acumularea de grăsime în lizozomi schimbă culoarea luminii emise de nanosenzor și a fost observată pentru prima dată în celulele vii din laboratorul dr. Heller, după cum informează Medicalxpress.com.
,,Un biosenzor care ar putea detecta acest tip de acumulare de grăsime ar putea accelera cercetarea pentru tratamente în boala de ficat gras și ar putea conduce la îmbunătățirea diagnosticului", a declarat dr. Heller.
Rezumatul studiului îl găsiți aici
Mâncatul la momentul potrivit este mai important decât somnul pentru sănătatea inimii. Dar ce înseamnă, de fapt, momentul potrivit.
Acestă legumă scade hipertensiunea arterială și previne degradarea creierului.
