Hipertensiune și glicemie mărită, riscuri pentru inimă

Controlul tensiunii și a glicemiei pot fi eficiente în prevenirea blocării cardiace, o formă comună de aritmie care duce ulterior la necesitatea unui stimulator cardiac (pacemaker), potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la UC San Francisco.

Într-o analiza a mai mult de 6.000 de pacienți finlandezi, cercetătorii UCB au descoperit că mai mult de jumătate din cazurile de blocajele cardiace rezultă din tensiune arterială crescută sau glicemie ridicată, scrie medicalxpress.com.

Blocul atrioventricular (AV) apare atunci când traseul impulsurilor electrice este afectat între cele patru camere ale inimii, cel mai adesea prin fibroză sau scleroză. Este adesea recunoscut prin senzația că „inima sare peste o bătaie”.

Controlul glicemiei și hipertensiunii, cea mai bună prevenție

Aproximativ 3 milioane de oameni din întreaga lume au stimulatoare cardiace, iar 600.000 de stimulatoare cardiace sunt implantate anual. Dar, deși există un tratament obișnuit și o procedură cu risc scăzut, boala poate duce la complicații grave și prezintă un risc ridicat de infecție în și în jurul inimii. Cu toate acestea, a existat o cercetare limitată cu privire la faptul dacă modificările comportamentale pot împiedica blocarea inimii și care etnii sunt cele mai expuse riscului.

" Este posibil, tocmai pentru că stimulatoarele cardiace au atât de mult succes și se adresează cazurilor de bloc cardiac, cărora nu le-am mai acordat mai multă atenție, ca să prevenim acestei boli", a spus autorul principal Gregory Marcus, un cardiolog UCB, Departamentul de Cardiologie. În plus față de prevenirea și tratamentul infarctului miocardic și insuficienței cardiace, tratarea eficientă hipertensiunii arteriale și menținerea glicemiei normale pot fi strategii de prevenire utile.

Acesta este primul studiu bazat pe comunitate pentru a evalua posibila asociere între riscurile cardiovasculare modificabile obișnuite și apariția blocului cardiac care necesită implantarea stimulatorului cardiac.

În studiul privind rețeaua JAMA Open, Marcus și colegii săi au folosit satele unui studiu, Mini-Finland Health Survey, care a fost conceput pentru a reprezenta populația țării în vârstă de 30 de ani și peste și a constat într-un interviu la domiciliu și o examinare clinică pe diferite subiecte de sănătate. Ei au studiat 6.146 de pacienți caucazieni înscriși în perioada 1978-1980, apoi au revizuit dosarele pacienților din spital din 1987 până în 2011, pentru a determina incidențele de blocare a inimii.

După o medie de urmărire de peste 25 de ani, 58 de pacienți au dezvoltat blocul AV. Cercetatorii au descoperit că vârsta înaintată,  la bărbați cu tensiunea arterială sistolică mai mare, glucoza crescută, istoricul infarctului miocardic și istoricul insuficienței cardiace congestive creșteau, în mod independent, riscul apariției.

Factori care pot fi controlați

Dintre acești factori, au fost identificați doi factori de risc care pot fi modificați direct: creșterea tensiunii arteriale, la fiecare 10 milimetri în plus la tensiunea arterială sistolică a crescut riscul cu 22%, iar creșterea cu fiecare unitate a glicemiei a crescut riscul cu 19%.

Având în vedere prevalența acestor factori de risc modificabili în populație și asumarea relațiilor de cauzalitate, ei au estimat că 47% din blocurile AV la cei 58 de pacienți ar fi putut fi evitatate, dacă tensiunea arterială era ideală și cu 11%, dacă glicemia era normală.

Autorii observă că studiul a avut loc într-o populație exclusiv caucaziană și a recomandat prudență în aplicarea constatărilor la alte populații.

„Având în vedere prevalența blocului de inimă la adulți de sex masculin, precum și riscurile multiple asociate cu stimulatoarele cardiace, ar merita cercetarea în continuare cu privire la această legatură”, a declarat Marcus, care deține Endowed Professorship of Atrial Fibrillation Research in the UCSF School of Medicine. Aceste informații noi, de asemenea, ar putea convinge persoanele hipertensive să primească și să continue tratamentele prescrise.