Insuficiență cardiacă: biomarkerul care prezice riscul de deces

Un studiu condus de UCLA a dezvăluit o nouă modalitate de a prezice care dintre pacienții cu insuficiență cardiacă „stabilă” - cei care au leziuni cardiace, dar nu necesită spitalizare - au un risc mai mare de a muri în următoarea perioadă, de la unu până la trei ani. Deși persoanele cu insuficiență cardiacă stabilă au caracteristici similare, unele au evoluție rapidă a bolii, în timp ce altele rămân stabile. Cercetările arată că pacienții care au niveluri mai ridicate de neuropeptid Y, o moleculă eliberată de sistemul nervos, au de 10 ori mai mare riscul să moară în decurs de la unu până la trei ani, față de cei cu niveluri mai mici de neuropeptide.

Aproximativ jumătate dintre persoanele care dezvoltă insuficiență cardiacă mor în cinci ani de la diagnostic, potrivit unui raport al American Heart Association, dar nu s-a înțeles de ce unii trăiesc mai mult decât alții, în ciuda administrării acelorași medicamente și terapie cu dispozitiv medical. Cercetătorii și-au propus să stabilească dacă un biomarker al sistemului nervos ar putea ajuta la explicarea diferenței. Până în prezent nu a fost identificat niciun alt biomarker care să poată prezice în mod specific riscul de deces pentru persoanele cu insuficiență cardiacă stabilă.

Neuropeptida care face diferența

Cercetătorii au analizat sângele de la 105 pacienți cu insuficiență cardiacă stabilă, căutând un biomarker distinct în sânge care ar putea prezice cât de probabil ar fi ca o persoană să moară în câțiva ani. Ei au descoperit că nivelurile de neuropeptid Y au fost cel mai clar și cel mai semnificativ predictor.

Oamenii de știință au comparat, de asemenea, probele de țesut nervos de la pacienți cu probe de la donatori sănătoși și au stabilit că neuronii de la persoanele care aveau cel mai mare risc de a muri din cauza insuficienței cardiace au eliberat probabil un nivel mai ridicat de neuropeptide.

Rezultatele ar putea oferi oamenilor de știință o modalitate de a distinge pacienții cu risc foarte mare cu insuficiență cardiacă stabilă de alții cu aceeași afecțiune, ceea ce ar putea informa care pacienți ar putea necesita terapii mai agresive. De asemenea, studiul subliniază nevoia de terapii pentru insuficiență cardiacă care vizează sistemul nervos.

Studiile suplimentare ar putea ajuta cercetătorii să stabilească dacă riscul de deces al unui pacient poate fi constatat prin măsuri mai puțin invazive, cum ar fi o simplă extracție de sânge și dacă intervenția agresivă timpurie la aceste persoane ar putea reduce riscul de deces.

Sursa, aici.