Experții japonezi spun că izolarea socială este mai rărpândită decât s-a crezut până acum. Fenomenul a fost numit „hikikomori”, pentru a avea „o definiție clară și consistentă”.
Într-un articol publicat în revista World Psychiatry, experții citează o lipsă de înțelegere clinică majoră a afecțiunii.
Deși afecțikunea este de obicei asociată cu adulții tineri din Japonia, cercetătorii spun că multe dintre aceleași criterii de izolare socială extinsă sunt valabile oamenilor din întreaga lume, inclusiv în rândul adulților mai în vârstă și al părinților care stau acasă. „O definiție simplificată și clară va îmbunătăți recunoașterea și tratamentul ulterior pentru persoanele care suferă de această afecțiune”, scriu autorii, referindu-se la hikikomori.
Factorii care definesc izolarea socială
Articolul subliniază patru aspecte cheie ale definiției nou propuse de hikikomori:
* Limitarea la domiciliu: definiția propusă clarifică frecvența timpului petrecut în afara casei, respectând în același timp definiția „izolării sociale marcate”.
* Evitarea persoanelor: Unii oameni aleg să evite situațiile sociale și interacțiunea, nu pentru că sunt anxioși, ci pentru că astfel își îndeplinesc nevoia lor de confort. Prin urmare, definiția nou sugerată elimină ca și criterii evitarea situațiilor sociale.
* Distresul mai bine definit: Mulți oameni diagnosticați cu hikikomori raportează că se simt mulțumiți în retragerea lor socială. Cu toate acestea, pe măsură ce durata retragerii sociale devine mai lungă, tulburarea și sentimentele lor de singurătate cresc.
* Alte tulburări: Condițiile de sănătate mintală, cum ar fi depresia, nu ar trebui să excludă pacienții să fie, de asemenea, evaluați și diagnosticați cu hikikomori. „În opinia noastră, frecvența condițiilor care apar împreună crește importanța abordării retragerii sociale ca problemă de sănătate”, scriu ei.
Când socializarea virtuală o înlocuiește pe cea reală
Autorul principal Alan Teo, medic, profesor asociat de psihiatrie în Oregon Health & Science University University School of Medicine, cercetător și psihiatru în VA Portland Health Care System, a declarat că profesia medicală nu a recunoscut în mod tradițional izolarea socială ca o problemă de sănătate.
„Există o problemă culturală în medicină, căreia nu îi acordăm atenție și nu credem că este treaba noastră să ne ocupăm”, a spus el. „Acestea sunt probleme comune, indiferent dacă este un bătrân în vârstă de 80 de ani, care trăiește de unul singur sau un tânăr de 18 ani cu hikikomori în Japonia”.
În mod ironic, instrumentele moderne pentru îmbunătățirea comunicării pot avea efectul opus.
„Cu avansuri în tehnologiile digitale și de comunicații care oferă alternative interacțiunii sociale în persoană, hikikomori poate deveni o preocupare din ce în ce mai relevantă”, scriu autorii.
„Petrecerea timpului online poate fi dăunătoare atunci când înlocuiește interacțiunea cu oamenii față în față”, a spus Teo. Aceste relații sociale de la persoană la persoană sunt un aspect important al sănătății mintale.
„Viața socială este esențială pentru calitatea vieții - totuși în asistența medicală, de multe ori uităm să ne gândim la asta”, a spus Teo. „Viața socială de zi cu zi a unei persoane este ceea ce le aduce sens și valoare.”
Pe lângă Teo, ceilalți autori au fost medicii Takahiro A. Kato și Shigenobu Kanba, al Universității Kyushu din Japonia.
Sursa, aici.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
