Jocurile video pot fi nocive pentru sănătatea mintală, dar și pentru viața, în sine.
Industria jocurilor video s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani, atât în privința financiară, cât și a locurilor de muncă, de la dezvoltator, la scenarist sau ilustratorul de caractere. Deși jocurile video pot aveam beneficii, sunt multe voci care atrag atenția cu privire la modul în care jocurile video pot afecta sănătatea mintală, ducând la dependența de acestea sau în cazuri dramatice, la situații precum cea petrecută, miercuri, în capitala Serbiei, unde un copil de 13 ani a ucis un profesor și 8 copii.
Îm privința dependenței de jocurile video nu este vorba doar de paranoia din cauza problemei reale pe care o reprezintă aceasta, la nivel mondial, ci și de aspecte care țin de sănătatea mintală, notează Forbes.
Astfel, dependenții de jocuri video se confruntă cu:
- stimă de sine scăzută
- depresie
- lipsă de motivare
- anxietate.
Jocurile video pot avea impact pozitiv sau negativ asupra jucătorilor, însă depinde foarte mult de aceștia cum își gestionează timpul petrecut în fața calculatorului/laptopului sau consolei, dar mai ales asupra tipului de joc video.
Psihiatrul român Gabriel Diaconu a explicat, într-o postare făcută pe contul său de socializare, unde poate duce obsesia pentru jocurile video.
”Primary targets sau cum pasiunea pentru jocuri video ar putea explica violența extremă în cazul Kosta K, copilul de 13 ani care, ieri, a împușcat cu sânge rece colegi de școală, profesori, după o listă a morții pe care și-o făcuse cu săptămâni de zile înainte.
Ce mi-a atras atenția, din detaliile care curg, deocamdată, în presă, e expresia pe care a folosit-o în enumerarea celor pe care urma să-i execute.
Ideea listelor de victime nu e nouă. A fost exploatată în peisajul media, îndeosebi în relație cu serialele al căror subiect e spionajul, sau fenomenul Game of Thrones unde un personaj (Arya Stark), repetitiv, menționează nume pe care urma să le ucidă ca să răzbune atât moartea tatălui, cât și destinul nenorocit al familiei.
Ținte primare e o expresie tipică jocurilor video de tip FPS (First person shooter), cum ar fi GTA, Fortnite șamd, și - din surse publice - era scrisă în limba engleză. În general când o persoană folosește o a doua limbă pentru conversație, sau în scris, motivul psihologic n-are de-a face cu confortul cât relativa dedublare a vorbitorului, a cărui ”identitate” e protejată în limba secundară, și în care își construiește un alter-ego.
Pe măsură ce evaluarea medicală, psihiatrică și psihologică a acestui copil vor căuta teme care să explice terenul lui premorbid, raporturile cu părinții, nivelul de maturitate și înțelegere a realității, inevitabil subiectul va aluneca și în cultura lui formativă.
Or, în zilele noastre în mare măsură cultura formativă a copiilor și adolescenților e ancorată în internet, audio-video, respectiv gaming.
Dintre toate, industria de gaming este - în continuare - cea mai toxică, agresivă, puțin spre deloc reglementată, puțin înțeleasă de părinți și excesiv îngăduitoare”, a scris psihiatrul Gabriel Diaconu, pe Facebook.
”Dezvoltatorii de jocuri cu conținut violent, sau cu mecanisme incluse în algoritm, sunt pregătiți să plătească inclusiv amenzi exorbitante (vezi cazul Fortnite), dar continuă să creeze conținut pentru că piața e imensă.
Ce înseamnă primary targets?
Înseamnă că lumea acestui copil era virtualizată pe deplin. Mai mult, la nivelul lui de înțelegere a realității, sau gradul de empatie față de alte ființe umane, e posibil să fi fost/ să fi trăit/ sub impresia că odată ce ai distrus o țintă primești o formă de recompensă, dar și că victima trece printr-un proces de respawn (sau renaștere), respectiv că jocul continuă.
Am văzut, de-a lungul anilor, copii și adolescenți cu dependență de jocuri video. Deși calea comună a psihopatologiei asociată cu elementul adictiv era tulburarea profundă a comportamentului/ dar și a ritmurilor biologice, în cele din urmă elementul agresivitate - violență care aducea pacientul la medic era îndeosebi îndreptat față de obiecte, membri apropiați ai familiei sau propria persoană. Foarte rar (poate un caz în 10 ani) persoana cu dependență acționase agresiv/violent într-un context social. Contează foarte mult, aici, mediul de acasă. Spun surse media că acest copil fusese cu tatăl lui la poligon ca să tragă.
O constatare cel puțin ciudată dacă nu începi să iei în considerare, posibil, eforturile tatălui de-a detoxifia copilul prin ieșirea din spațiul de gaming într-o activitate recreațională în care, posibil și la sfatul unui profesionist, tată și fiu să poată relaționa, să poată petrece timp împreună.
Mi se întâmplă des să discut cu părinți despre frustrarea lor că nu știu cum să-și organizeze timpul cu copiii, de vreme ce fiecare stă pe telefonul lui.
Nu o singură dată am recomandat, mai ales acolo unde deja s-a format bula virtuală împrejurul copilului sau adolescentului, ca părintele să intre, inițial, în bulă ca mai apoi să iasă împreună cu copilul înapoi spre viața reală”, a mai scris Gabriel Diaconu.
”Departe de mine să demonizez jocurile video. Dar una e jocul, alta e industria. Industria, în mare măsură, a ajuns diabolică și centrată pe profit fără nicio responsabilitate.
Conținutul, odinioară intelectual, al jocurilor a devenit în mare măsură exploatativ biologic, și duce la epuizare dopaminergică a creierului uman prin suprasaturație și oferta de recompensă în mod repetitiv.
Stimularea fotică, la nivel optic, atinge pe alocuri niveluri alarmante, la fel cum ecosistemele de condiționare in-game (prin achiziții mascate, prin tot ce înseamnă sisteme derivate de-a încuraja imersiunea în joc, prin tot ce înseamnă psihoprofilarea AI a utilizatorului care își customizează un personaj) depășește barieră după barieră atât de legalitate, cât și de moralitatea.
La sfârșitul lui 2022 creatorii Fortnite au fost amendați cu peste 500 de milioane de dolari pentru violarea confidențialității utilizatorilor de vârstă minoră, respectiv pentru folosirea de dark patterns (algoritmi oculți) în joc, interfețe menite să înșele încrederea utilizatorului și să-i exploateze vulnerabilitățile biologice.
Kosta K. devine, rapid, un caz școală care reverberează mult dincolo de granițele Serbiei. Acolo unde, deocamdată informațiile lipsesc apar firimituri care duc spre o poveste demnă de frații Grimm, dar și cu urmări absolut catastrofice. Iar noi suntem datori, în cenușa catastrofei, să căutăm răspunsuri minim-rezonabile la întrebarea de ce. De ce a omorât acest copil, cu armă de foc, atâția alții copii”, se întreabă psihiatrul Gabriel Diaconu, iar răspunsul este scurt și la obiect: ”Pentru că erau primary targets”.
Un studiu The Lancet arată că diabetul în perioada sarcinii ar fi corelat cu un risc crescut de tulburări de neurodezvoltare la copii.
Sarcina și nașterea reprezintă unele dintre cele mai frumoase momente din viața unei femei.
Sindromul bebelușului scuturat, o problemă gravă cu consecințe pe termen lung. Un pediatru analizează tragedia care poate fi prevenită.
O tânără ne-a vorbit despre efectele pe care le-a simțit în urma terapiei.
Psihologul Ramona A. Dumitru ne-a vorbit despre trucurile promovate că ajută la eliminarea atacului de panică.
Ce este un atac de panică și cum îl recunoști. Mulți oameni nu știu care sunt semnele, deși experimentează atacul de panică.
Sfaturi de auto-ajutor pentru tinerii și oamenii care trec prin anxietate și depresie.
Cât și ce mănâncă un bebeluș născut prematur. Cât de important este laptele matern.
