Pesto este unul dintre acele ingrediente care pot schimba complet gustul unui preparat. Are aromă intensă, gust proaspăt și poate fi folosit în multe feluri, de la paste și pizza până la supe, salate sau legume coapte.
Ce este, de fapt, pesto
Cuvântul “pesto” este un termen generic pentru orice sos nepreparat termic, obținut prin zdrobirea sau măcinarea ingredientelor până când devin o pastă.
Pesto își are originile în Genova, Italia, iar termenul italian înseamnă „a pisa” sau „a zdrobi”. În mod tradițional, era preparat prin zdrobirea în mojar a busuiocului proaspăt local, împreună cu ulei de măsline extravirgin, brânză Parmigiano-Reggiano și alte ingrediente.
Varianta clasică, cunoscută și sub numele de pesto Genovese, este făcută de obicei din busuioc proaspăt, usturoi proaspăt, sare, ulei de măsline extravirgin, parmezan maturat sau Pecorino și muguri de pin.
Este folosit cel mai des ca sos pentru paste, dar poate fi utilizat în multe alte feluri. Poate fi adăugat în supe de legume sau de fasole pentru un plus de gust, amestecat cu legume coapte, uns pe pui sau pește înainte de grătar, pus în sandvișuri și wraps, amestecat în salate de paste reci sau calde, folosit ca sos pentru pizza sau turnat peste salate.
Purștii spun că adevăratul pesto trebuie făcut din busuioc. Totuși, dacă nu îți place busuiocul sau nu îl ai la îndemână, sosul poate fi pregătit și din alte ingrediente.
În locul busuiocului pot fi folosite spanacul, rucola, kale tânăr, oregano, pătrunjelul sau coriandrul.
Pentru variante mai creative, pesto poate fi făcut și din roșii uscate, măsline sau ardei copți.
Cele mai multe tipuri de pesto conțin, în continuare, usturoi, sare, brânză maturată, ulei de măsline și nuci sau semințe, pentru aromă, textură și consistență.
Dacă este pregătit acasă, ingredientele pot fi schimbate mai ușor. Brânza poate fi eliminată sau înlocuită cu drojdie inactivă în varianta vegană. Se pot schimba și tipurile de nuci, iar dacă există alergii, ele pot fi omise complet sau înlocuite cu semințe de floarea-soarelui ori dovleac.
Pentru că este făcut din ulei de măsline, nuci și brânză, pesto poate aduce o cantitate destul de mare de grăsimi și calorii.
O porție de 63 de grame, adică un sfert de cană, oferă:
263 de calorii
6 grame de proteine
24 de grame de grăsimi
6 grame de carbohidrați
Deși are un conținut mare de grăsime, cea mai mare parte a acesteia este nesaturată. Grăsimile mono și polinesaturate provenite din plante și nuci sunt considerate benefice pentru sănătatea inimii.
O porție obișnuită de pesto aduce doar cantități mici de vitamine și minerale, dar este o sursă bună de antioxidanți proveniți din busuioc, uleiul de măsline și nuci. Antioxidanții pot ajuta la protejarea celulelor și ADN-ului de stresul oxidativ.
Desigur, profilul nutrițional poate varia în funcție de ingredientele folosite și de felul în care este consumat, adică de alimentele cu care este combinat.
Pesto nu înseamnă doar gust și aromă. Poate avea și avantaje importante din punct de vedere culinar și nutrițional.
O lingură mică poate transforma complet un preparat, poate aduce o aromă nouă și poate încuraja chiar și persoanele mai pretențioase să accepte alimente diferite.
Din punct de vedere al sănătății, pesto vine din tradiția alimentației mediteraneene, care include frecvent ierburi proaspete, ulei de măsline și nuci. Acest tip de alimentație a fost asociat cu un risc mai mic pentru multe boli cronice, inclusiv boli de inimă, infarct, accident vascular cerebral, diabet, multe tipuri de cancer, printre care cele de sân, stomac, pancreas și ficat, dar și Alzheimer și demență.
În plus, unele studii sugerează că și ingredientele individuale din pesto pot avea beneficii proprii.
Grăsimile sănătoase, antioxidanții și alți compuși din uleiul de măsline și din mugurii de pin pot bloca producerea unor substanțe care favorizează inflamația în organism. În plus, consumul mai mare al acestor alimente poate îmbunătăți tensiunea arterială, glicemia și colesterolul.
Studii de laborator asupra uleiului de măsline au arătat și că acesta poate împiedica dezvoltarea bacteriilor, a altor microbi și poate chiar influența anumite tumori.
Și compușii din usturoi au fost asociați cu reducerea tensiunii arteriale și a colesterolului. La fel ca uleiul de măsline, usturoiul are și proprietăți antimicrobiene.
Mai mult, unele studii pe animale și în laborator au sugerat că anumiți compuși din usturoi ar putea opri creșterea sau chiar distruge anumite celule canceroase.
Busuiocul proaspăt este și el asociat cu beneficii. Studiile de laborator și pe animale au arătat că antioxidanții și uleiurile esențiale din frunzele de busuioc pot reduce glicemia și pot împiedica dezvoltarea agenților patogeni alimentari.
Unul dintre cele mai importante aspecte de luat în calcul este alergia la nuci. Pentru că multe tipuri de pesto sunt făcute cu nuci sau semințe, verificarea atentă a ingredientelor este esențială.
La persoanele cu alergie la nuci, consumul accidental al unui pesto care le conține poate declanșa o reacție anafilactică ce poate pune viața în pericol.
Un alt risc ține de posibilitatea apariției toxiinfecțiilor alimentare. Ca și alte alimente proaspete, pesto proaspăt, fie făcut acasă, fie cumpărat din zona refrigerată a magazinului, se poate altera dacă nu este păstrat corect sau dacă este ținut prea mult timp.
Pesto proaspăt trebuie păstrat întotdeauna într-un recipient ermetic, la frigider. Dacă nu urmează să fie consumat într-o săptămână, poate fi congelat. O soluție practică este congelarea lui în porții mici, de exemplu în tava pentru cuburi de gheață.
Spre deosebire de pesto proaspăt, varianta vândută pe raft, la temperatura camerei, a fost pasteurizată și/sau conține ingrediente conservante. Cât timp este sigilat, poate fi păstrat în cămară, dar după deschidere trebuie ținut la frigider și consumat în aproximativ două săptămâni.
