Oțetul celor patru hoți, în fapt un amestec de plante, se spune că ar fi protejat oamenii de ciumă. Rețeta are multe variante – noi vă prezentăm una care are efect antimicrobian și care crește...
Oțetul celor patru hoți: Legenda spune că în timpul epidemiei de ciumă din secolul al XVIII-lea din Europa, o bandă de hoți a jefuia casele celor bolnavi și mormintele celor care mureau de ciumă, dar membrii ei nu s-au îmbolnăvit niciodată. Secretul lor? Un tonic pe bază de plante cunoscut sub numele de Oțetul celor patru hoți. Când autoritățile i-au prins pe hoți, au fost de acord să îi elibereze dacă dezvăluie rețeta. Au scris-o și au postat-o pe zidurile orașelor, astfel încât fiecare om să o poată.
De-a lungul anilor au existat multe versiuni ale acestei povești, la fel ca și variante ale rețetei. Originalul includea mai multe ierburi și rădăcini lăsate la macerat în oțet de vin alb zile întregi. Oamenii de știință cred că preparatul a funcționat împotriva ciumei deoarece a respins insectele, inclusiv puricii, cei care au răspândit ciuma.
Chimistul și cărturarul francez René-Maurice Gattefossé a publicat rețeta „originală” care este expusă și azi în muzeul din Marsilia Veche, Franța, dar și în cartea sa din 1937, Gattefossé’s Aromatherapy.
„Luați trei halbe de oțet de vin alb puternic, adăugați o mână din fiecare: pelin, crețușcă, maghiran sălbatic și salvie, cincizeci de cuișoare, două uncii de rădăcini de clopoțel (campanulă), două uncii de Angelică, rozmarin și unguraș și trei măsuri mari de camfor. Puneți amestecul într-un recipient timp de cincisprezece zile, strecurați soluția și închideți bine sticla. Utilizați soluția frecând din când în când pe mâini, urechi și tâmple când vă apropiați de o victimă a ciumei”, a scris acesta.
Rețeta modernă antimicrobiană și pentru imunitate
Versiunile moderne ale rețetei includ în general patru ierburi - una pentru fiecare hoț - și usturoi, un puternic antiviral și antibacterian în sine, infuzat în oțet de mere. Unii recomandă tonicul ca preventiv pentru orice boală transmisibilă, cum ar fi răceala obișnuită și gripa, ceea ce pare îndreptățit dacă ne gândim la proprietățile fiecărei plante inclusă în rețetă.
Usturoiul - Pe lângă efectul său pozitiv asupra bolilor cardiovasculare prin scăderea colesterolului și a tensiunii arteriale, usturoiul e folosit de secole pentru a combate bolile infecțioase. Oamenii de știință știu acum că principalul său compus, alicina, are puternice proprietăți antibacteriene și antivirale.
Rozmarin - Este una dintre cele mai populare plante culinare din întreaga lume, cu efecte terapeutice studiate pe scară largă. Are proprietăți antibacteriene, anticanceroase, antioxidante și antiinflamatorii.
Cuișoare – Este cunoscut conservant alimentar datorită proprietăților sale antioxidante și antimicrobiene. Studiile au arătat că uleiul de cuișoare este eficient împotriva stafilococului, a E. coli și a pseudomonas.
Salvia - are o gamă largă de utilizări tradiționale, cum ar fi ameliorarea tulburărilor digestive, bronșită și tuse și dureri în gât datorate inflamației. Flavonoidele și compușii din salvie au puternice proprietăți antioxidante și antibacteriene.
Boabe de ienupăr - Studiile arată că ienupărul posedă proprietăți antiinflamatorii, antimicrobiene și antibacteriene, printre altele.
Cimbru - Datorită fenolilor timol și carvacrol, cimbrul are cel mai ridicat nivel de antioxidanți. Timolul este un antimicrobian și antibacterian dovedit, care este eficient împotriva infecțiilor cu stafilococ, E. coli și salmonella.
Scorțișoară - Are proprietăți antimicrobiene, antifungice, antioxidante și antiinflamatoare. Utilizările sale includ promovarea sănătății orale și îmbunătățirea coagulării și a circulației sângelui.
Pentru face tonicul veți avea nevoie de:
- 1 bulb de usturoi, fiecare cățel decojit și zdrobit
- câte 2 linguri din 4 plante (alegeți din cele șase de mai sus doar 4 pe care le vreți în funcție de scopul tonicului) pe care le tocați mărunt.
- o sticlă de jumătate de litru de oțet de mere organic
Puneți ierburile și usturoiul într-un borcan cu gură largă și acoperiți cu oțet. Puneți capacul și lăsați-l la macerat într-un loc cald, cum ar fi partea din spate a sobei sau o fereastră însorită, timp de 2-4 săptămâni.
Se decantează, se strecoară și se păstrează într-un borcan închis.
Doza recomandată este de aproximativ 1 lingură de tonic diluată într-un pahar de apă pe zi. Deoarece aroma sa este asemănătoare cu sosul de salată, poate doriți să folosiți tonicul ca atare sau să îl adăugați la sosul unei salate.
Ți s-a spus să nu mănânci înainte de operație? S-ar putea să fi fost degeaba. Uite ce s-a descoperit.
Află de ce nu ar trebui să mai păstrezi roșiile în frigider. Uite cum să le depozitezi corect pentru a te bucura de aroma lor naturală.
