În timp ce unii țin diete drastice și trag din greu la sală pentru a se menține în formă, alții rămân slabi fără a fce niciun efort. Într-un studiu publicat pe 21 mai în revista Cell, cercetătorii au folosit o bază de date genetice a peste 47.000 de persoane din Estonia, pentru a identifica o genă legată de slăbit, care poate juca un rol în rezistența la creșterea în greutate la acești oameni slabi, sănătoși din punct de vedere metabolic. Ei arată că ștergerea acestei gene în testele pe șoareci și muște a generat exemplare mai slabe și constată că expresia acesteia în creier poate fi implicată în reglarea consumului de energie.
„Știm cu toții acești oameni: este în jur de un procent din populație”, spune autorul senior Josef Penninger, directorul Life Sciences Institute și profesor al departamentului de genetică medicală de la Universitatea din Columbia Britanică. „Ei pot mânca orice doresc și să fie sănătoși din punct de vedere metabolic. Mănâncă mult, nu fac mișcare tot timpul, dar pur și simplu nu câștigă în greutate. Toată lumea studiază obezitatea și genetica obezității”, spune el. „Ne-am gândit: Hai să schimbăm asta, să începem un nou domeniu de cercetare: haideți să studiem slăbirea, nu obezitatea”.
Echipa lui Penninger a analizat datele de la Banca Bio-Estoniană, care include 47.102 de persoane cu vârste între 20 și 44 de ani. Echipa a comparat probele de ADN și datele clinice ale indivizilor sănătoși subțiri, cu persoanele cu greutate normală și au descoperit variante genetice unice pentru indivizii slabi din gena ALK.
Oamenii de știință au știut că gena ALK suferă mutații frecvent în diferite tipuri de cancer și a câștigat o reputație de oncogen, o genă care conduce la dezvoltarea tumorilor. Rolul ALK în afara cancerului a rămas neclar. Dar această nouă descoperire a sugerat că gena poate juca un rol în slăbire și e implicată în rezistența la creșterea în greutate.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, în testele pe muște și șoareci că atunci când a fost ștaearsă ALK au rămas slabi și au fost rezistenți la obezitatea indusă de dietă. Mai mult, deși au aceleași niveluri de dietă și activitate ca șoarecii normali, șoarecii cu ALK șters au greutate corporală mai mică și grăsime corporală mai puțină. Studiile efectuate pe șoarece au sugerat, de asemenea, că ALK, care este extrem de exprimat în creier, joacă un rol acolo prin instruirea țesuturilor adipoase să ardă mai multe grăsimi din alimente.
Cercetătorii spun că terapeutica care vizează gena ar putea ajuta oamenii de știință să lupte împotriva obezității în viitor.
Studiul poate fi găsit aici.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
