Suplimentarea cu potasiu după chirurgia cardiacă reduce riscul de fibrilație atrială. Importanța potasiului când vine vorba de protecția inimii

Vezi și: Cum identifici și tratezi tusea cronică. Cauze multiple și tratamente individualizate

Un nou studiu publicat în JAMA Network sugerează că un prag mai scăzut pentru suplimentarea cu potasiu după chirurgia cardiacă economisește costurile pacienților și nu creează riscuri suplimentare de fibrilație atrială sau alte disritmii.

Fibrilația atrială este cea mai frecventă aritmie clinică la nivel mondial, afectând aproape o treime din persoanele care suferă o intervenție chirurgicală cardiacă. Potasiul, împreună cu alți electroliți, joacă un rol important în sănătatea cardiacă.

Un studiu clinic randomizat efectuat în 23 de centre de chirurgie cardiacă din Regatul Unit și Germania între octombrie 2020 și noiembrie 2023 a constatat că suplimentarea cu potasiu numai la niveluri mai mici de 3,6 mEq/L este non-inferioară față de practica standard ca modalitate de a reduce riscul de fibrilație atrială (AFib) după o intervenție chirurgicală.

Fibrilația atrială apare atunci când cele patru camere ale inimii, două atrii și două ventricule, nu funcționează corespunzător din cauza unei activități electrice anormale. Factori precum vârsta înaintată, hipertensiunea arterială, hipertiroidismul, diabetul, consumul excesiv de alcool și antecedente de boli cardiace subiacente pot contribui la apariția fibrilației atriale.

Cu toate acestea, este cel mai frecvent eveniment advers postoperator, conducând la facturi de spital costisitoare, spitalizări mai lungi și un risc mai mare de deces.

Foto: Pexels @Engin Akyurt

Importanța potasiului în sănătatea inimii

Un studiu realizat de MemorialCare Saddleback Medical Center a constatat că potasiul joacă un rol crucial ca electrolit pentru sănătatea cardiovasculară. Atunci când nivelurile de potasiu sunt scăzute, persoanele prezintă un risc mai mare de aritmii, inclusiv fibrilație ventriculară care pune viața în pericol și fibrilație atrială.

Nivelurile ridicate de potasiu sunt nesigure și pot duce la ritmuri cardiace lente și bloc cardiac, care poate fi fatal. Menținerea unui nivel de potasiu între 3,6 mEq/L și 5,5 mEq/L este optimă pentru sănătatea cardiovasculară.

Dr. Shephal Doshi, electrofiziolog cardiac certificat și director de electrofiziologie și stimulare cardiacă la Providence Saint John's Health Center, a explicat că intervalul nivelului de potasiu considerat „normal” pentru majoritatea oamenilor este destul de larg. „Intervalul normal” cuprins între 3,5 și 4,5 mEq/L este concentrația din plasma sanguină considerată a reflecta în general un mediu stabil în celulele cardiace.

Cu toate acestea, la ambele extreme, aceasta poate duce la instabilitate electrică, în special la limita inferioară, despre care se crede că scade rezistența celulei atriale cardiace în dezvoltarea fibrilației.

Citește și: Aerul condiționat și răcelile: mituri și realitate. Când devine un pericol pentru sănătate

Cine este expus celui mai mare risc de fibrilație atrială?

Fibrilația atrială (AFib) este o afecțiune cardiacă cauzată de modificări ale semnalelor electrice, care poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecventă în rândul persoanelor în vârstă.

Alți factori de risc includ hipertensiunea arterială, embolia pulmonară, bolile cardiace, consumul de alcool, istoricul familial de fibrilație atrială, apneea în somn și alte afecțiuni cronice. Hipertensiunea arterială poate solicita inima, în timp ce boala valvei cardiace, insuficiența cardiacă, boala coronariană și atacul de cord sunt afecțiuni cardiace subiacente.

Consumul de alcool poate declanșa fibrilația atrială și chiar și cantități modeste o pot declanșa. Membrii familiei cu fibrilație atrială pot fi mai predispuși să se confrunte ei înșiși cu această afecțiune. Apneea în somn poate crește riscul de fibrilație atrială, în special atunci când este severă.

Afecțiunile medicale pe termen lung, cum ar fi problemele tiroidiene, astmul, diabetul și obezitatea, pot, de asemenea, să crească riscul. Orice persoană care a avut deja fibrilație atrială prezintă cel mai mare risc.

Alți factori de risc includ un istoric de insuficiență cardiacă congestivă și un mușchi cardiac slab (cardiomiopatie). Domeniul cardiologiei încearcă să mențină electroliții, în special potasiul, în intervalul „high-normal” pentru a reduce riscul de fibrilație atrială.