Tulburările psihice false. Teoria care răstoarnă tot ce știam

Într-o lucrare recentă, câțiva antropologi biologici fac apel la comunitatea științifică să regândească bolile psihice. Cu o revizuire amănunțită a dovezilor, aceștia susțin că depresia, anxietatea sau tulburarea de stres posttraumatică sunt răspunsuri la adversitate, mai degrabă decât, dezechilibre chimice.

Răspunsuri adaptative la adversitate

Cercetătorii susțin că știința medicală nu a reușit niciodată să demonstreze că anxietatea, depresia sau tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) sunt afecțiuni moștenite genetic.

În al doilea rând, autorii studiului remarcă faptul că, în ciuda utilizării pe scară largă și în creștere a antidepresivelor, rata de anxietate și depresie nu pare să se îmbunătățească. În perioada 1990-2010, prevalența globală a tulburărilor depresive majore și anxietății a fost de 4,4% și 4%. În același timp, dovezile au continuat să arate că antidepresivele nu funcționează mai bine decât placebo.

În al treilea rând, subliniază cercetătorii, ratele la nivel mondial ale acestor tulburări rămân stabile la 1 din 14 persoane. Cu toate acestea, „în țările afectate de conflict, se estimează că una din cinci persoane suferă de depresie, PTSD, tulburări de anxietate și alte tulburări”, se arată în lucrarea lor.

Autorii studiului consideră că anxietatea, depresia și PTSD pot fi răspunsuri adaptative la adversitate. „Sistemele de apărare sunt adaptări care activează în anumite condiții și situații de amenințare, pentru a reduce la minimum pericolul”, se arată în studiu. 

Potrivit studiului, la anxietate, grija ar ajuta la evitarea pericolului, iar „durerea psihică” a depresiei ne ajută „să ne concentrăm atenția asupra evenimentelor adverse, pentru a atenua actualitatea adversității și a evita astfel de adversități viitoare”.

Studiul integral, aici.