Un diagnostic de MOGAD poate fi înfricoșător, mai ales că primul episod al bolii poate afecta grav vederea, creierul sau măduva spinării. Totuși, un studiu nou demonstrează că peste 80% dintre pacienții diagnosticați la primul atac s-au recuperat complet.
Peste 80% dintre pacienții incluși în studiu s-au recuperat complet după primul episod de MOGAD.
Mai puțin de 12% au suferit un nou atac al bolii în perioada de monitorizare.
Doar trei dintre cei 69 de pacienți au rămas cu deficite neurologice persistente moderate sau severe.
Rezultatele sunt mai optimiste decât estimările anterioare, care indicau un risc de recidivă de 40%-50%.
Boala asociată cu anticorpi împotriva glicoproteinei oligodendrocitelor mielinice, cunoscută sub denumirea de MOGAD, este o afecțiune inflamatorie rară a sistemului nervos central. Aceasta poate afecta creierul, măduva spinării și nervii optici, provocând manifestări neurologice care pot fi uneori severe.
Boala este asociată cu anticorpi îndreptați împotriva unei proteine numite MOG, care se găsește la nivelul mielinei. Aceasta este substanța care învelește fibrele nervoase și ajută la transmiterea eficientă a semnalelor între celulele nervoase.
Atunci când apare inflamația, funcționarea sistemului nervos poate fi afectată, iar pacientul poate dezvolta simptome importante. Un prim episod poate fi deosebit de alarmant, atât pentru persoana diagnosticată, cât și pentru familie.
Însă o întrebare importantă rămâne: ce se întâmplă după primul atac? Există riscul ca boala să revină sau pacientul se poate recupera fără alte episoade?
Un studiu realizat de cercetătorii de la Kaiser Permanente din sudul Californiei oferă o perspectivă mai optimistă.
Cercetarea, publicată în revista Neurology, a urmărit 69 de copii și adulți diagnosticați cu MOGAD la primul lor episod recunoscut.
Rezultatele au arătat că 57 dintre cei 69 de pacienți s-au recuperat complet. Cu alte cuvinte, majoritatea covârșitoare a persoanelor incluse în studiu nu au rămas cu probleme neurologice persistente după primul atac.
În același timp, doar opt pacienți au suferit o recidivă pe parcursul perioadei de monitorizare, care a avut o durată medie de aproximativ 32 de luni.
Un alt aspect important este că numai trei persoane au rămas cu deficite neurologice persistente, de la moderate la severe.
Aceste rezultate sugerează că, pentru mulți dintre pacienții diagnosticați la primul episod, evoluția bolii poate fi mai bună decât se credea până acum.
Până acum, cercetările asupra MOGAD indicau frecvent că aproximativ 40%-50% dintre pacienți ar putea suferi o recidivă.
Noua cercetare oferă însă o imagine diferită. În grupul analizat, proporția persoanelor care au avut un nou atac a fost de puțin sub 12%.
Diferența ar putea fi explicată, cel puțin parțial, prin modul în care au fost selectați pacienții în studiile anterioare.
MOGAD a fost recunoscută relativ recent ca o boală neurologică distinctă, iar o parte dintre estimările mai vechi proveneau de la centre medicale specializate, unde ajung adesea pacienți cu forme mai severe sau recurente ale bolii.
Prin urmare, aceste centre ar fi putut include în mod disproporționat persoane care aveau deja o evoluție mai complicată, ceea ce ar fi dus la estimări mai mari ale riscului de recidivă.
În schimb, cercetarea Kaiser Permanente a urmărit pacienți dintr-un grup reprezentativ pentru populație, începând cu primul atac recunoscut. Astfel, rezultatele oferă o perspectivă diferită asupra evoluției bolii după diagnostic.
Un detaliu interesant al studiului este că rata redusă de recidivă a fost observată chiar dacă relativ puțini dintre pacienți au primit imunoterapie preventivă sau tratament prelungit cu corticosteroizi.
Acest aspect este important deoarece ridică întrebări despre necesitatea și durata tratamentelor administrate după primul episod.
Cu toate acestea, rezultatele nu înseamnă că tratamentul preventiv nu este necesar sau că pacienții pot renunța la monitorizarea medicală. Evoluția bolii poate fi diferită de la o persoană la alta, iar deciziile terapeutice trebuie luate în funcție de situația fiecărui pacient.
Cercetătorii consideră că sunt necesare studii mai ample pentru a identifica persoanele care prezintă un risc mai mare de recidivă și pentru a stabili cât timp ar trebui continuat tratamentul în cazul pacienților care suferă un nou atac.
Pentru cineva care tocmai a primit diagnosticul de MOGAD, primul episod poate fi o experiență dificilă, mai ales atunci când simptomele neurologice sunt severe. Incertitudinea privind evoluția bolii poate fi la fel de apăsătoare ca manifestările inițiale.
Dr. Annette M. Langer-Gould, autoarea principală a studiului, neuroimunolog la Centrul Medical Kaiser Permanente din Los Angeles, epidemiolog și cercetător, a explicat că una dintre cele mai mari întrebări după primul atac este cum va arăta viitorul pacientului.
„Diagnosticul de MOGAD poate fi înspăimântător, deoarece primul atac poate provoca simptome neurologice grave”, a declarat aceasta.
Cercetătoarea a subliniat însă că rezultatele oferă motive de optimism.
„Constatările noastre sugerează că, pentru majoritatea pacienților, perspectivele sunt încurajatoare, cu o probabilitate ridicată de recuperare completă și un risc relativ scăzut de a suferi un alt atac”, a afirmat Langer-Gould.
Deși studiul nu poate anticipa evoluția fiecărui caz în parte, rezultatele arată că un diagnostic de MOGAD nu înseamnă automat atacuri repetate sau dizabilitate permanentă. Pentru majoritatea pacienților urmăriți, recuperarea a fost completă, iar recidivele au fost relativ rare.
Studiul: „Riscul de recidivă în cazul bolii asociate cu anticorpii împotriva glicoproteinei oligodendrocitelor mielinice (MOGAD) într-o cohortă contemporană, bazată pe populație” a fost publicat în revista Neurology (2026). DOI: 10.1212/wnl.0000000000215612.
Un studiu arată că auzul slab poate să crească riscul de insuficiență cardiacă.
Cercetătorii americani au dezvoltat o aplicaţie asistată de AI pentru monitorizarea anemiei.
De ce ai senzația că ți se ridică părul pe cap. Ce ascunde, de fapt, acest sentiment.
