Studiind o cohortă mare de femei care au trecut deja prin menopauză, cercetătorii au descoperit că riscul de boli cardiovasculare este asociat cu forma corpului dată de distribuția grăsimilor în organism,...
Studii existente au sugerat că indicele de masă corporală (IMC) al unei persoane, calculat în funcție de greutatea și înălțimea acesteia, este asociat cu riscul apariției bolilor cardiovasculare. Practic, cu cât IMC-ul unei persoane este mai mare, cu atât riscul de a suferi accident vascular cerebral, boli de inimă și alte evenimente și condiții similare, este tot mai mare.
Cu toate acestea, un nou studiu realizat de cercetători de la Colegiul de Medicină Albert Einstein, din New York, și alte instituții, indică un alt factor potențial pentru riscul de boli cardiovasculare, și anume, locul în care grăsimea este stocată în organism - cel puțin pentru femeile cu vârsta peste 50 de ani.
Noul studiu, ale cărui rezultate au fost publicate în European Heart Journal, a analizat datele de la 161.808 de femei cu vârsta cuprinsă între 50 și 79 ani pentru a afla dacă IMC sau distribuția de grăsime a fost asociata cu risc cardiovascular.
Toți participanții s-au înscris în Inițiativa pentru Sănătatea Femeii, între anii 1993 și 1998. Începând cu luna februarie 2017, au fost disponibile informații ulterioare privind sănătatea participanților.
Niciuna dintre aceste femei nu a prezentat boli cardiovasculare la momentul inițial, adică la înscrierea în supraveghere. De-a lungul perioadei de studiu, cu toate acestea, cercetătorii au descoperit că s-au înregistrat 291 de cazuri noi de boli cardiovasculare.
În acest nou studiu, cercetătorii au măsurat masa corporală a grăsimilor prin absorbțiometrie duală cu raze X, un tip de investigație imagistică ce evaluează densitatea osoasă (este modalitate de diagnostic pentru osteoporoză), musculară și osoasă a unei persoane.
Ei au descoperit că există un model periculos, ca să spunem așa. Femeile cu cel mai mare procentaj de grăsime stocată în jurul taliei și care au cea mai mică proporție de grăsime din jurul picioarelor, oferindu-le o formă de „măr", au avut cel mai mare risc de boli cardiovasculare.
Aceste femei aveau un risc mai mare de trei ori de boli cardiovasculare față de cel al femeilor care au un procent scăzut de grăsime în jurul mijlocului și un procent mai mare de grăsime în jurul picioarelor, adică au corp în formă de „pară".
Totodată, femeile cu cele mai multe grăsimi din jurul picioarelor au avut un risc mai scăzut de boli cardiovasculare - cu 40% mai scăzut față de cele care aveau cel mai mic nivel de grăsime în jurul picioarelor.
Pe lângă toate acestea, cercetătorii au constatat că greutatea corporală pare să nu afecteze acest risc.
„Constatările noastre sugerează că femeile în postmenopauză, în ciuda greutății normale, ar putea avea un risc diferit de boli cardiovasculare, din cauza distribuției de grăsime în jurul mijlocului sau al picioarelor. În plus față de controlul greutății corporale, oamenii ar putea avea avea nevoie, de asemenea, să acorde atenție depozitelor locale de grăsime din organism, chiar și cele care au o greutate corporală sănătoasă și IMC normal", spune autorul principal doctorul în științe medicale Qibin Qi.
Cercetătorii susțin că reducerea cantității de grăsime corporală din jurul stomacului, în monoterapie, ar putea contribui la reducerea riscului bolilor cardiovasculare.
Astfel, studiind femeile care nu și-au schimbat cantitatea de grăsime de pe picioare în timpul perioadei de studiu, dar care au redus procentul de grăsimi din jurul mijlocului - de la peste 37% la sub 27% - cercetătorii au calculat că, dintre cei 1.000 de participanți, în jur de șase cazuri de boli cardiovasculare pe an ar putea fi prevenite.
„Este important de notat că participanții la studiul nostru au fost femei în postmenopauză care au avut o masă relativ mai mare de grăsime atât în regiunea mijlocului, cât și în zona piciorului. Nu știm deocamdată dacă modelul asociațiilor ar putea fi generalizat pentru femeile mai tinere și pentru bărbații care au avut niveluri relativ scăzute grăsime corporală regională", spune a explicat Qibin Qi.
Cercetătorii cred însă că aceste constatări justifică utilizarea de măsurători, altele decât IMC, atunci când se ia în considerare riscul de boli cardiovasculare.
„În practica clinică de rutină, IMC este o abordare comună pentru evaluarea riscului unei persoane de a suferi de boli cardiovasculare. De asemenea, măsurarea circumferinței taliei este recomandată de o organizație națională pentru a furniza informații suplimentare, dar de obicei numai la cei cu un IMC cuprins între 25 și 34,9", explică Qi.
„Ca atare, unii oameni care sunt clasificați ca având o greutate normală nu pot fi recunoscuți ca fiind expuși unui risc crescut de boli cardiovasculare datorită distribuției grăsimilor corporale și astfel nu pot fi recomandate măsuri preventive pentru ei", a explicat el consecințele actualelor abordări.
Milioane de cardiaci, tratați greșit. Alarmă de ultimă oră în cardiologie.
