Afecțiunea frecventă care duce la pierderea osoasă. Impactul asupra vârstnicilor, devastator

Sarcopenia este o afecțiune medicală caracterizată prin pierderea progresivă a masei musculare și a forței musculare asociată cu îmbătrânirea. Este rezultatul unui dezechilibru între sinteza și degradarea proteinelor musculare, care poate fi influențat de mai mulți factori, inclusiv inactivitatea fizică, malnutriția, inflamația cronică și modificările hormonale asociate cu îmbătrânirea.

Această afecțiune poate avea consecințe semnificative asupra calității vieții și independenței funcționale a persoanelor afectate, crescând riscul de caderi, fracturi osoase, incapacitate de a desfășura activități zilnice și creșterea dependenței de îngrijirea altor persoane.

Prevenirea și gestionarea sarcopeniei implică adesea intervenții precum exercițiile de rezistență și antrenamentele de forță pentru menținerea și creșterea masei musculare, precum și asigurarea unei alimentații bogate în proteine și nutrienți esențiali. De asemenea, este important să se identifice și să se trateze factorii de risc asociate cu această afecțiune, cum ar fi nivelul scăzut de activitate fizică și malnutriția.

Vezi și: Metoda prin care pot fi ameliorate tulburările digestive. Ce trebuie să faci ca să scapi de balonare

Obezitatea duce la sarcopenie

Obezitatea sarcopenică, caracterizată de excesul de adipozitate și pierderea de masă musculară, este o afecțiune "subestimată și subdiagnosticată", au declarat paneliștii în cadrul unei sesiuni a celui de-al XV-lea Congres Latino-American de Obezitate (FLASO 2024) și al II-lea Congres Paraguayan de Obezitate.

Această afecțiune este mai frecventă la adulții mai în vârstă, dar poate apărea și la orice vârstă ca rezultat al obiceiurilor nesănătoase sau al eforturilor intensive sau repetate de pierdere în greutate.

"Medicamentele utilizate în prezent pentru gestionarea obezității promovează o pierdere semnificativă în greutate, dar odată cu pierderea grăsimii, se pierde și mușchiul.

Trebuie să manipulăm aceste medicamente cu o grijă extremă. Atunci când folosim o strategie care realizează această pierdere semnificativă în greutate, trebuie să ne asigurăm că pacientul primește un aport adecvat de proteine și se implică în exerciții de rezistență, altfel vindecarea poate fi mai rea decât boala", a spus Fabiola Romero Gómez, MD, profesor de medicină la Universitatea Națională din Asunción și președinte al Societății Paraguayene de Endocrinologie și Metabolism, potrivit Medscape.

Vezi și: Virusul sincițial respirator (VSR): 5 lucruri importante de știut

Cum poate să apară obezitatea sarcopenică

Unii pacienți dezvoltă obezitate sarcopenică după utilizarea analogilor de peptidă 1 similar glucagonului (GLP-1), după intervenții chirurgicale bariatrice sau după diete restrictive, a declarat Romero pentru ediția în limba spaniolă a Medscape. Afecțiunea este mai comună atunci când există cicluri prelungite de pierdere și câștig în greutate, "ceea ce reprezintă majoritatea pacienților noștri", a spus ea.

"Un aspect important, în mare parte ignorat, al pierderii în greutate, fie prin intervenție farmacologică, fie prin intervenție de stil de viață, este că o parte din pierderea în greutate constă în mușchi slabi.

Însă, creșterea în greutate este aproape în întregime grăsime. Persoanele cu obezitate cronică pierd și recâștigă greutate în cicluri repetate, fiecare dintre acestea ducând la modificări ale compoziției corporale (chiar dacă experimentează o anumită pierdere netă în greutate).

Acest ciclu îi pune pe oameni, care nu pot menține pierderea în greutate, în pericol de a fi metabolic mai puțin sănătoși decât erau înainte de realizarea pierderii inițiale în greutate - practic, la riscul de a dezvolta obezitate sarcopenică", conform unui editorial recent din Nature Medicine.

Vezi și: Deliciul de pe masa de Paște care are efecte psihoactive. Dr. Cristian Paparău: Nu ar trebui să ne mire. Se pozitivează la fel ca la un consumator de droguri de mare risc

Problemă ascunsă

Obezitate sarcopenică - FOTO: Freepik@Vladyslav Babenko

Obezitatea sarcopenică este "ceva ascuns, ceva pe care adesea nu îl vedem. De ce? Pentru că dacă nu facem măsurători ale compoziției corporale, nu ne vom da seama", a spus Romero. Conform consensului din 2022 al Societății Europene de Nutriție Clinică și Metabolism și al Asociației Europene pentru Studiul Obezității, semnele clinice sau factorii care sugerează obezitatea sarcopenică includ vârsta peste 70 de ani, diagnosticul unei boli cronice, căderi repetate sau slăbiciune și evenimente nutritive precum pierderea recentă în greutate sau câștigul rapid, diete restrictive de lungă durată și intervenții chirurgicale bariatrice.

Ghidurile europene propun, de asemenea, screening-ul la indivizii cu risc pentru a verifica o creștere a indicele de masă corporală (IMC) sau circumferința taliei și parametrii de suspiciune ai sarcopeniei. În acest grup de pacienți, diagnosticul ar trebui să fie stabilit pe baza analizei alterărilor în parametrii funcționali musculo-scheletali, cum ar fi forța de prindere sau de apucare sau testul de ridicare a scaunului timp de 30 de secunde, urmat de o determinare a alterărilor masei corporale folosind absorptometria cu raze X cu dublă energie sau bioimpedența electrică.

Bioimpedența electrică este metoda preferată a lui Romero. Este un test economic, simplu și ușor de transportat care calculează masa musculară slabă, masa grasă și apa corporală pe baza conductivității electrice, a spus ea. Experții au subliniat că balanțele de bioimpedență "vor revoluționa modul în care măsurăm obezitatea", a adăugat ea.

Într-un studiu încă nepublicat, care a primit o mențiune onorabilă la al treilea Congres Paraguayan de Endocrinologie, Diabet și Metabolism din anul trecut, Romero și colegii săi au studiat 126 de pacienți (vârsta mediană, 45 de ani) cu obezitate definită prin procentul de masă grasă determinat prin bioimpedență. Atunci când IMC-ul lor a fost analizat, 11,1% au fost cu greutate "normală", iar 35,7% au fost "supraponderali".

Chiar și măsurarea circumferinței taliei sugera că aproximativ 15% dintre participanți nu aveau obezitate. Mai mult, aproape unul din patru participanți a prezentat sarcopenie, "implicând o scădere a calității vieții și o dizabilitate fizică în viitor dacă nu este investigată, diagnosticată și tratată corect", a spus Romero.

Vezi și: Primele semne ale demenței. Laura Roxana Goga: Ignorarea lor duce la o deteriorare rapidă. Este crucial să fim atenți

Obezitatea sarcopenică, prevenție

Exercițiul și nutriția sunt două componente cheie în prevenirea și gestionarea obezității sarcopenice. Medicii care prescriu agoniști ai receptorilor de peptidă 1 similar glucagonului (GLP-1) "trebuie să consilieze și pacienții cu privire la încorporarea exercițiilor aerobice și a antrenamentelor de rezistență în cadrul planului de tratament, precum și să se asigure că aceștia consumă o dietă bogată în proteine", au scris Yoon Ji Ahn, MD, și Vibha Singhal, MD, MPH, de la Centrul de Management al Greutății al Spitalului General Massachusetts din Boston, într-un comentariu publicat pe Medscape.

Nutriționistul paraguayan Patricia López Soto, educator în diabet cu diplome postuniversitare în obezitate, diabet și chirurgie bariatrică de la Universitatea Favaloro din Buenos Aires, a emis mai multe recomandări generale pentru a preveni obezitatea sarcopenică la pacienții care urmează tratament pentru pierderea în greutate:

- Urmați o dietă mediteraneană sau de tip DASH sănătoasă și echilibrată.

- Creșteți aportul de proteine la cele trei sau patru mese principale la o valoare minimă de 1,4-1,5 g/kg/zi.

- Încercați să faceți ca aportul de proteine să fie în principal de valoare biologică ridicată: carne de vită, pui, pește, ouă, fructe de mare, brânză, lapte degresat și iaurt.

- Asigurați-vă că aportul de proteine la fiecare masă este cuprins între 25 g și 30 g pentru a crește sinteza proteinelor. De exemplu, o porție de 150 g de carne sau pui furnizează 30 g de proteine.

- Dacă aportul de proteine nu este atins prin alimentație, o măsură suplimentară, cum ar fi proteina izolată și hidrolizată de zer, este o opțiune bună.

- Participați la antrenamente de forță sau rezistență (ridicare de greutăți) de trei sau patru ori pe săptămână și la 30 de minute de exerciții cardiovasculare în fiecare zi.

- Pentru a îmbunătăți aderența, tratamentul ar trebui să fie efectuat cu o echipă multidisciplinară care include un medic, un nutriționist și un antrenor fizic, cu controale frecvente și studii ale compoziției corporale prin bioimpedență.